JÉRTFA jertfe s. f. 1. Ceea ce se aduce k dar divinitatzii (mai ales vietatzi sacrificate pe altar); ofranda. ♦ Fig. Victima. ◊ Expr. A cadea jertfa = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu jertfire. 3. (Pop.) Prisos belshug (de bucate de vin etc.). Din sl. žrŭtyva.

jertfa sf [At: CORESI EV. 145/9 / V: jarfa jartva jartva jerfa ~tva jirfa jirtva / Pl: ~fe / E: slv жрътва] 1 Ofranda adusa divinitatzii. 2 (Is) ~ omeneasca Om sacrificat pe altar. 3 (Pex; ias) Om sacrificat pentru un scop inalt. 4 (Pop; spc) Dar care se da la biserica. 5 (Lit; fig) Sacrificiu. 6 (Fig) Victima. 7 (Pop) Prisos de bucate de vin etc. 8 (Inv; ie) A cadea ~ A fi sacrificat. 9 (Iae) A muri.

JÉRTFA jertfe s. f. 1. (In unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea k dar divinitatzii (mai ales vietatzi sacrificate pe altar); ofranda. ♦ Fig. Victima. ◊ Expr. A cadea jertfa = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu jertfire. 3. (Pop.) Prisos belshug (de bucate vin etc.) Din sl. žrŭtyva.

JÉRTFA jertfe s. f. 1. (In ritualurile religioase mai ales in antichitate) Ceea ce se aducea k dar divinitatzii (in special vietatzi sacrificate pe altar). Negurile albe se inaltzau spre vazduhuri shishi topeau in aer creshtetele lor k fumul ce sar ridica din o jertfa colosala. HOGASH M. N. 151. Nui cere drept jertfa peun altar inalt sa moara. EMINESCU O. I 160. ♦ Fig. Victima. Acum optzeci de ani scriitorii erau de cele mai multe ori jertfe ale mizeriei intro societate nedrept alcatuita. SADOVEANU E. 75. Cu putere ea descrie Slaba nevinovatzie Jertfa acestor dushmani. ALEXANDRESCU P. 32. 2. Sacrificiu jertfire. Jertfa lui Horia Closhca shi Crishan k shi a celorlaltzi rasculatzi cazutzi a avut o urmare buna pentru iobagi. IST. R.P.R. 280. Gindul meu zboara acuma pios spre mormintele voastre [eroi de la 1907]. Singele vostru varsat ne ramiie dea pururi k pilda. Totzi sa fim gata de jertfa. ANGHELIOSIF C. M. II 103. ◊ Expr. A cadea jertfa = a fi sacrificat. Legea asigurarii celor ce cad jertfa muncii este o simpla minciuna k shi toate legile burgheziei. SAHIA N. 36.

JÉRTFA ~e f. 1) (in unele ritualuri religioase) Dar oferit unei divinitatzi; ofranda; prinos. 2) Renuntzare de buna voie la ceva scump in folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; sacrificiu. 3) fig. Persoana care sufera din cauza unor circumstantze sau factori neprielnici; victima. 4) Persoana omorata sau ranita; victima. ◊ A cadea ~ a fi sacrificat; a muri. [G.D. jertfei; Sil. jertfa] /<sl. žrutva

jertfa f. 1. ofranda facuta divinitatzii cu oarecari ceremonii; 2. victima oferita zeilor celor falshi: jertfe omeneshti; 3. renuntzarea la ceva insemnat placut etc. privatziune voluntara: va fac aceasta jertfa. [Vechiurom. jartfa = slav. JRŬTVA].

jértfa f. pl. e (vechi tva d. vsl. žrŭtva rus. žértva. V. jirfa). Sacrificiŭ. Vechĭ shi jirtfa jirtfa.

jarfa sf vz jertfa

jartva sf vz jertfa

jartva sf vz jertfa

jerfa sf vz jertfa

jertva sf vz jertfa

jirfa sf vz jertfa

jirtva sf vz jertfa

jírfa f. pl. e (d. jertfa adica „lucru jertfit in mare cantitate”). Ml. sh.a. Belshug mare cantitate: ce jirfa de apa (despre un riŭ mareshi rapede. Univ. 24 ian. 1901; 2 2). V. sodom.

jértfa (jertfa) s. f. g.d. art. jértfei; pl. jértfe

jértfa s. f. (sil. jert) g.d. art. jértfei; pl. jértfe

jertfa

jertfa fe.

JÉRTFA s. 1. v. ofranda. 2. v. sacrificiu. 3. sacrificiu sange. (SHiau dobandit libertatea prin jertfa.) 4. v. victima. 5. sacrificiu. (A facut mari jertfe pentru ashi atinge scopul.)

JÉRTFA s. v. abundentza belshug bogatzie imbelshugare indestulare prisos.

JERTFA s. 1. (BIS.) dar ofranda prinos sacrificiu (inv.) arse (pl.) oblatziune plocon. (~ adusa divinitatzii.) 2. jertfire sacrificare sacrificiu (fig.) pretz. (Cu ~ vietzii sale.) 3. sacrificiu singe. (SHiau dobindit libertatea prin ~.) 4. victima. (~ a datoriei.) 5. sacrificiu. (A facut mari ~ pentru ashi atinge scopul.)

jertfa s. v. ABUNDENTZA. BELSHUG. BOGATZIE. IMBELSHUGARE. INDESTULARE. PRISOS.

jértfa (jértfe) s. f. 1. Sacrificiu ofranda. 2. Ofranda dar prinos. 3. Sacrificiu jertfire. 4. Victima. Var. (inv.) jertva. Sl. žrŭtva (Miklosich Lexicon 200; Cihac II 157; Tiktin; DAR) cf. bg. rus. pol. žertva sb. žrtva. Der. jertfi vb. (a sacrifica; a aduce o jertfa) der. intern; jertfitor adj. (care sacrifica); jertfelnic s. n. (altar pagin; masa linga altar) din sl. žrŭtvĭnikŭ cf. bg. rus. žertvennik sb. žrtvenik.

jértfa jertfe s. f. 1. Prinos (de obicei un animal injunghiat sau bucate ori roade) care popoarele pagane il aduceau zeilor; sacrificiu holocaust arderedetot. ◊ Jertfa euharistica = centrul cultului liturgic care actualizeaza in timpul Liturghiei jertfa unica de pe cruce a lui Hristos cand darurile se sfintzesc shi se prefac in trupul shi sangele Lui; jertfa cea fara de sange. 2. (Pop.) Darul care credinciosul il aduce la bis. pentru iertarea pacatelor implinirea dorintzelor sau de multzumire etc. ♦ Fig. Victima. ◊ Expr. A cadea jertfa = a fi sacrificat. ♦ Fig. Sacrificiu jertfire. 3. (Pop.) Prisos belshug (de bucate etc.). Din sl. žrŭtva.