OFRÁNDA ofrande s. f. Jertfa adusa unei divinitatzi; sacrificare a unei vietatzi in templul unei divinitatzi; prinos; dar facut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane in semn de devotament de respect de recunoshtintza; omagiu. ♦ Fig. Contributzie la o opera de binefacere; ajutor material dat celor saraci. Din fr. offrande.

ofranda sf [At: ALECSANDRI T. 1311 / Pl: ~de / E: fr offrande] 1 Jertfa adusa unei divinitatzi Si: prinos. 2 (Pex) Dar facut bisericii. 3 Cadou oferit unei persoane in semn de recunoshtintza de devotament de respect. 4 Contributzie la o opera de binefacere. 5 Ajutor material oferit saracilor Vz pomana.

OFRÁNDA ofrande s. f. Jertfa adusa unei divinitatzi; prinos; dar facut bisericii. ♦ Fig. Dar oferit unei persoane in semn de devotament de respect de recunoshtintza; omagiu. ♦ Fig. Contributzie la o opera de binefacere; ajutor material dat celor saraci. Din fr. offrande.

OFRÁNDA ofrande s. f. Jertfa adusa unei divinitatzi prinos; dar facut bisericii. Gratarele sfiriie aruncind in aer valuri de miros fierbinte shi gras k nishte altare antice care se ard ofrande unui zeu tutelar. CARAGIALE M. 279. O scena religioasa in care imparatul aduce rugaciuni shi ofrande zeilor. ODOBESCU S. III 75. ♦ Dar oferit unei persoane in semn de recunoshtintza devotament respect. Binevoitzi a primi o ofranda mai prozaica. ALECSANDRI T. 1311. ◊ Fig. Venim k satzi aducem ofrandele durerii Venim sa varsam lacrimi. ALECSANDRI P. III 339. ♦ Contributzie la o opera de binefacere de ajutorare a celor lipsitzi.

OFRÁNDA s.f. Jertfa adusa unei divinitatzi sau preotului ei pe altar. ♦ (Fig.) Dar binefacere pomana; omagiu. [< fr. offrande].

OFRÁNDA s. f. 1. jertfa adusa unei divinitatzi. 2. (fig.); dar cadou omagiu. ◊ ajutor oferit celor saraci. (< fr. offrande)

OFRÁNDA ~e f. 1) rel. Dar oferit divinitatzii sau reprezentantzilor ei; prinos. 2) Dar oferit unei biserici; prinos; jertfa. 3) Donatzie oferita in semn de veneratzie shi de recunoshtintza; prinos; omagiu. 4) fig. Contributzie materiala filantropica. [Sil. fran] /<fr. offrande

ofranda f. 1. dar facut lui Dzeu; 2. ceeace s’ofere saracilor.

*ofránda f. pl. e (fr. offrande mlat. offerenda care trebuĭe sa fie oferita). Dar facut luĭ Dumnezeŭ patriiĭ saŭ saracilor (prinos).

ofránda (ofran) s. f. g.d. art. ofrándei; pl. ofránde

ofránda s. f. (sil. fran) g.d. art. ofrándei; pl. ofránde

OFRÁNDA s. (BIS.) dar jertfa prinos sacrificiu (inv.) arse (pl.) oblatziune plocon. (~ adusa divinitatzii.)

OFRANDA s. (BIS.) dar jertfa prinos sacrificiu (inv.) arse (pl.) oblatziune plocon. (~ adusa divinitatzii.)