OFRÁNDA ofrande s. f. Jertfa adusa unei divinitatzi prinos; dar facut bisericii. Gratarele sfiriie aruncind in aer valuri de miros fierbinte shi gras k nishte altare antice care se ard ofrande unui zeu tutelar. CARAGIALE M. 279. O scena religioasa in care imparatul aduce rugaciuni shi ofrande zeilor. ODOBESCU S. III 75. ♦ Dar oferit unei persoane in semn de recunoshtintza devotament respect. Binevoitzi a primi o ofranda mai prozaica. ALECSANDRI T. 1311. ◊ Fig. Venim k satzi aducem ofrandele durerii Venim sa varsam lacrimi. ALECSANDRI P. III 339. ♦ Contributzie la o opera de binefacere de ajutorare a celor lipsitzi.