VÍCTIMA victime s. f. 1. Persoana care sufera chinuri fizice sau morale k urmare a greshelilor sale sau ale altora ori a unor catastrofe naturale. 2. Persoana care sufera un prejudiciu ori o atingere a vietzii sanatatzii sau integritatzii sale fizice k urmare a unei fapte ilicite savarshite de altcineva. 3. (In Antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. Din fr. victime lat. victima.

victima sf [At: CALENDARIU (1794) 33/9 / V: (ivr) vipt~ / A shi: ~tima / Pl: ~me / E: lat victima fr victime] 1 (La popoarele antice shi la unele triburi primitive) Fiintza (animal sau om) oferita prin sacrificare unei divinitatzi. 2 Persoana violentata torturata ucisa sau condamnata (la moarte) (pe nedrept). 3 Animal care indura chinuri fizice este sub amenintzarea mortzii sau este ucis in diferite imprejurari. 4 Persoana care sufera de pe urma unei intamplari nefaste (boala accident jaf crima etc.). 5 Persoana ucisa intro confruntare violenta. 6 (Adesea cu determinari in genitiv) Persoana sau colectivitate umana care suporta (pe nedrept) manifestari ostile din partea cuiva sau a ceva. 7 Persoana care sufera din dragoste. 8 (Jur) Persoana care sufera un prejudiciu moral sau fizic k urmare a unei fapte ilicite savarshite de cineva. 9 (De obicei cu determinari in genitiv) Persoana care sufera (moralmente) din cauza propriilor fapte deprinderi trasaturi de caracter sentimente. 10 Persoana dominata de o deprindere de un sentiment puternic etc.

victima s.f. 1 Persoana care sufera de pe urma unei nenorociri (boala accident catastrofa etc.). Cutremurul a facut multe victime. 2 (jur.) Persoana care sufera un prejudiciu sau o atingere a vietzii sanatatzii sau integritatzii sale fizice k urmare a unei fapte ilicite sávirshite de altcineva. 3 (de obicei cu determ. in gen.) Persoana sau colectivitate care suporta neajunsuri fizice sau morale din partea cuiva sau a ceva (k urmare a greshelilor sale sau ale altora). Iorga e privit de obicei k o victima a memoriei sale uimitoare (E. LOV.). ♦ Persoana care sufera din dragoste. Ultima ei victima a fost Roro (VIN.). 4 Persoana ucisa sau ranita intro confruntare violenta intrun bombardament etc. Dupa incetarea ostilitatzilor sau inmormintat victimele. 5 Persoana violentata torturata ucisa sau condamnata (pe nedrept). Cercetarea se ocupa shi de victimele comunismului. 6 (in antic. sau la unele triburi primitive) Animal sau om care era sacrificat unui zeu; jertfa. • pl. e. /<fr. victime lat. victĭma ae.

VÍCTIMA victime s. f. 1. Persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea oamenilor a societatzii din cauza propriilor gresheli etc. 2. Persoana care sufera de pe urma unei intamplari nenorocite (boala accident jaf crima etc.). 3. (In antichitate) Animal sau om care era sacrificat unui zeu. Din fr. victime lat. victima.

VÍCTIMA victime s. f. 1. Persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea oamenilor sau a societatzii. [Ienicerii] se azvirlira asupra victimei taiara majestosul cap... shil inaltzara pe o sulitza. HASDEU I. V. 166. Privitzi: e tzara plina de tristelei victime Ologi ciuntitzi orbi mizeri slutzitzi dea lui cruzime. ALECSANDRI T. II 73. 2. Persoana care sufera urmarile unei intimplari nenorocite (boala accident etc.). (Fig.) Un moment i se pare cai victima unei vedenii shi... se tot shterge la ochi. SP. POPESCU M. G. 67. 2. (In antichitate) Om sau animal jertfit unui zeu.

VÍCTIMA s.f. 1. (Ant.) Animal sau om care era jertfit unei divinitatzi. 2. Cel care sufera de o nenorocire are o durere o suferintza etc. ♦ Cel care sufera urmarile unui accident ale unei catastrofe. [Cf. lat. victima fr. victime].

VÍCTIMA s. f. 1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinitatzi. 2. cel care sufera de pe urma unei nenorociri care are o durere o suferintza un accident. (< fr. victime lat. victima)

VÍCTIMA ~e f. Persoana care a nimerit intrun accident sau intro catastrofa; jertfa. ~a unui accident de circulatzie. 2) fig. Persoana care sufera din cauza unor circumstantze nefavorabile; jertfa. ~a propriilor patimi. 3) ist. Fiintza sacrificata in semn de prinos unei divinitatzi. /<fr. victime lat. victima

victima f. 1. fiintza vie ce se oferia divinitatzii k sacrificiu la popoarele pagane; 2. fig. cel ce sufera urmarile unui accident ale unei catastrofe; 3. cel ce este sacrificat intereselor altuia care sufera urmarile pasiunilor sau chiar ale virtutzii sale: victima datoriei.

*víctima f. (lat. victima. V. vatam). Animal (saŭ shi om) care se sacrifica la paginĭ. Fig. Persoana care moare saŭ sufere din rautatea saŭ neglijentza altuĭa saŭ shi a eĭ saŭ din devotamentu eĭ: el fu victima amicilor luĭ a increderiĭ luĭ. Persoana ucisa orĭ ranita intr’un accident intr’o catastrofa: victimele cutremuruluĭ. Fals victíma (fr. victime).

víctima s. f. g.d. art. víctimei; pl. víctime

víctima s. f. g.d. art. víctimei; pl. víctime

victima

victima me.

VÍCTIMA s. jertfa. (~ a datoriei.)

VICTIMA s. jertfa. (~ a datoriei.)