JÉRTFA jertfe s. f. 1. (In ritualurile religioase mai ales in antichitate) Ceea ce se aducea k dar divinitatzii (in special vietatzi sacrificate pe altar). Negurile albe se inaltzau spre vazduhuri shishi topeau in aer creshtetele lor k fumul ce sar ridica din o jertfa colosala. HOGASH M. N. 151. Nui cere drept jertfa peun altar inalt sa moara. EMINESCU O. I 160. ♦ Fig. Victima. Acum optzeci de ani scriitorii erau de cele mai multe ori jertfe ale mizeriei intro societate nedrept alcatuita. SADOVEANU E. 75. Cu putere ea descrie Slaba nevinovatzie Jertfa acestor dushmani. ALEXANDRESCU P. 32. 2. Sacrificiu jertfire. Jertfa lui Horia Closhca shi Crishan k shi a celorlaltzi rasculatzi cazutzi a avut o urmare buna pentru iobagi. IST. R.P.R. 280. Gindul meu zboara acuma pios spre mormintele voastre [eroi de la 1907]. Singele vostru varsat ne ramiie dea pururi k pilda. Totzi sa fim gata de jertfa. ANGHELIOSIF C. M. II 103. ◊ Expr. A cadea jertfa = a fi sacrificat. Legea asigurarii celor ce cad jertfa muncii este o simpla minciuna k shi toate legile burgheziei. SAHIA N. 36.