JARÁTIC s. n. Jar¹. ◊ Loc. adj. De jaratic = care pare k arde; arzator. ◊ Expr. A sta (sau a shedea) k pe jaratic = a fi extrem de nerabdator shi de nelinishtit sau a fi foarte grabit. [Var.: jarátec jerátic jerátec s. n.] Din sl. žaratŭkŭ.

jaratic sn [At: DOSOFTEI V. S. 20/2 / V: jaratec jar~ ~tec jeratec jer~ / E: slv жаратъкъ (жєратъкъ)] 1 Jar (1). 2 (Ie) A sta (sau a shedea) k pe ~ A fi extrem de nerabdator shi de nelinishtit. 3 (Iae) A fi foarte grabit. 4 (Pop; ie) A trage ~ sub oala lui A fi preocupat in primul rand de interesele personale. 5 (Pop; ie) A arde (pe cineva) ~ul sub talpi A fugi repede. 6 (Pop; d. cai; ie) A manca ~ A fi foarte iute. 7 (Fig; ila) De ~ Care pare k arde. 8 (Fig; ial) Arzator. 9 (Pop; ie) ~ul sta shi sub cenusha Se zice atunci cand o primejdie este pe cale sa apara. 10 Obiect de piatra sau de fier pus sub vatra sub lemnele care ard pentru a le ridica.

JARÁTIC s. n. Jar¹. ◊ Loc. adj. De jeratic = care pare k arde; arzator. ◊ Expr. A sta (sau a shedea) k pe jaratic = a fi extrem de nerabdator shi de nelinishtit sau a fi foarte grabit. [Var.: jarátec jerátic jerátec s. n.] Din sl. žaratŭkŭ.

JARÁTIC s. n. (SHi in forma jeratic) Totalitatea carbunilor pe jumatate stinshi sau acoperitzi cu cenusha ramashi in foc dupa ce sa terminat arderea cu flacara. V. jar. Focul pilpiia invaluit de vint fariminduse in jaratic. SADOVEANU O. VI 249. Un berbec intreg... a inceput sa sfiriie pe jaratic. GALACTION O. I 267. Incepura sa soseasca feciori... calari pe cai ce pareau k se hranesc cu jeratic. VISSARION B. 19. ◊ Loc. adj. De jaratic = care pare k arde k este aprins; arzator k focul. Spre apusul de jaratic Cu livezi scaldaten aur Treceun nour singuratic. TOPIRCEANU M. 17. Mama sint silita eu Sai tot vad in vis mereu Ochii de jaratic? COSHBUC P. I 184. ◊ Expr. A sta (sau a shedea) k pe jaratic = a fi foarte nerabdator sau foarte grabit. Variante: jarátec (SLAVICI O. I 363) jerátec (EMINESCU N. 56) jerátic s. n.

JARÁTIC n. Carbuni incandescentzi care ard fara flacari; jar. * A sta (sau a shedea) k pe ~ a) a fi foarte nerabdator; b) a fi foarte grabit. A manca ~ a fi foarte iute. De ~ care pare k arde (k jaraticul); arzator; incandescent. /<sl. žaratuku

jarátic jerátic (vechĭ) ec shi (est) jarátic n. pl. e (vsl. žeravŭ arzator aprins žariti a frige [V. jarasc]; rus. žaratok locu unde arde locu in soba žeratok cenusha; ung. zsarát zsarátnok zsarátnog cenusha calda. V. jar pojar jeragaĭ). Carbunĭ aprinshĭ. V. jeg.

jaratec sn vz jaratic

jaratic sn vz jaratic

jaratec sn vz jaratic

jeratec sn vz jaratic

jeratic sn vz jaratic

JARATEC s.n. (Mold. TZR Trans. SV) Carbuni aprinshi. A: Iau turnatui jeratec preste cerbice. DOSOFTEI VS. B: Il unsera cu untdelemn pre cap shii turnara jaratec aprins. M 1698 45^v. ◊ Fig. Aratindute Simeone jaratec intzelegatoriu nu teai inchinat focului. M 1780 apr. 60^v col. 1; cf. MINEIUL (1776); M 1779 febr. 43^v col. II. C: Facuse jaratec k era frig si sa incalziia. NT 1648 129^v. Variante: jeratec (DOSOFTEI VS; MINEIUL (1776); M 1779 febr. 43^v col. II). Etimologie: sl. žaratŭkŭ. Cf. j a r i sh t e (1) j e g.

JERATEC s.n. v. jaratec.

jarátic V. jaratic.

jerátec V. jaratic.

jarátic s. n.

jarátic s. n.

jeratic

jeratic.

JARÁTIC s. v. jar.

JERATIC s. jar jaragai (reg.) jeg (prin Mold. shi Transilv.) shperla (inv.) jarishte. (~ din soba.)