JEG jeguri s. n. 1. Strat de murdarie pe pielea omului sau a animalelor; jip¹ lip¹. 2. (Reg.) Jar¹. 3. (Reg.) Senzatzie de arsura pe gat shi pe esofag; jaragai (2). Din bg. žeg.

jeg sn [At: BOCEANU GL. / V: jab jac jag jag jeghiu jig / Pl: ~uri / E: slv жєгъ bg жєга srb żega] 1 (Irg) Jar² (1). 2 Strat de murdarie de pe pielea omului sau a animalelor Si: lip slin. 3 (Reg) Jaragai (4). 4 (Reg) Materie galbuie shi ceroasa de pe lana oilor.

JEG jeguri s. n. 1. Strat de murdarie pe pielea omului sau a animalelor sau pe imbracaminte; jip¹; lip. 2. (Reg.) Jar¹. 3. (Reg.) Senzatzie de arsura pe gat shi pe esofag; jaragai (2). Din bg. žeg.

JEG s. m. 1. Strat gros de murdarie pe pielea omului. Fatza omului cu ochii cenushii parea imbatrinita brazdata in cutele cele mai subtziri ale fetzei cu jeg negru de ulei greu de uns motoare. DUMITRIU N. 272. 2. (Regional) Jar jaragai (1). Baga lantzua doua oara Colon jegul de sub para. POP. 3. (Mold.) Fig. Jaragai (2).

JEG ~uri n. Strat de murdarie adesea unsuros depus de mai mult timp pe piele sau pe imbracaminte; lip; slin. /<bulg. žeg

JEG s.n. (Ban.) Carbuni aprinshi. Pruna. Seg.Eleven Szen. LEX. MARS. 239. Etimologie: sl. žegŭ bg. žeg. Cf. jaratec jarishte (1).

jeg n. 1. materie galbuie in lana oilor; 2. murdaria de pe corp. [Cf. Slav. JEGŬ arshitza din JEGÕ A arde (v. jig)].

jeg n. pl. urĭ (bg. žega arshitza pirleala. Cp. shi cu jig jigaraĭe jigodie). Munt. Slin murdarie grasa de pele (lip) orĭ pe haĭne. Ban. Trans. Jar jaratic.

jab sn vz jeg

jac sn vz jeg

jag sn vz jeg

jag¹ sn vz jeg

jeghiu sn vz jeg

jig³ sn vz jeg

jeg s. n. pl. jéguri

jeg s. n. pl. jéguri

JEG s. v. murdarie.

JEG s. v. jar jaratic jaragai.

JEG s. murdarie necuratzenie (pop.) rapan scirnavie slin (inv. shi reg.) mazacie tina (reg.) im izina jip lip minjeala mizgala mocicoshag moshcoleala muruiala negru (inv.) murdarlic necuratzie smirda. (Plin de ~ din cap pina in picioare.)

jeg s. v. JAR. JARAGAI. JERATIC.

jeg (jéguri) s. n. 1. Jar spuza. 2. Murdarie rapan. Sl. žegŭ (Cihac II 157; Tiktin; Conev 62; Pushcariu Dacor. VIII 122) cf. rus. žeg „caldura”. Primul sens rar se pastreaza inca in Banat shi Trans. de Vest; cel de al doilea este comun in Munt. Der. jegos adj. (murdar rapanos). Este dublet de la jig (var. Olt. ojig ojic) s. n. (fier marcare a vitelor marca facuta cu fierul; arsura piroza; anghina) din slov. sb. žig cf. sl. žegati shi žigati „a arde” (Cihac II 510 crede k sensul de „piroza” shi cel de „anghina” provin din mag. gyik ceea ce nu pare posibil fonetic); jip (var. jep) s. n. (jeg murdarie) probabil prin incrucisharea lui jep sau jig cu lip (dupa Gáldi Dict. 140 din mag. gyep); jigala (var. jivala jihala juvala juhala) s. f. (vatrai) din rus. žigalo rut. žihalo (Pushcariu Dacor. VIII 124); jiganie s. f. (insecta; lighioana) probabil din sb. žiganja „intzepatura” cf. rus. žigalka „musca ce intzeapa” din sl. žuželica dupa Miklosich Lexicon 201; din sl. žizek „insecta” dupa Miklosich Slaw. Elem. 22; din sl. živiti „a trai” cu finala de la dihanie ginganie dupa Tiktin shi Scriban; de la jig cu suf. sl. anie adaugat in rom. dupa Pushcariu Dacor. VIII 125; de la un sl. *žeganije „usturime” dupa DAR); jigadina s. f. (lighioana) incrucishare a lui jiganie cu gadina este cuvint folosit de V. Voiculescu; jigaraie (var. jigaranie jigoare jighireala) s. f. (piroza senzatzie de arsura; boala a ciinilor ftizie) de la jig „piroza” cu diverse suf. (din sl. žigati „a arde” dupa Tiktin; din bg. žegorĭ „ciine ce sufera de caldura” shi din mag. zsigora „ardere” dupa Pushcariu Dacor. VIII 123 shi DAR); jigari vb. refl. (a slabi a se sfriji) de la jigaraie sau jigoare fiind efectul firesc al ftiziei (din mag. szigar „slab” szigorodni „a slabi” dupa Cihac II 510 shi DAR cf. Philippide Principii 297); jigareala s. f. (slabiciune fizica lipsa de vlaga); tzigarit adj. (slab jigarit) prin incrucishare cu ngr. τσιγαρίζω „a praji a arde” cf. mr. tzigarita „slaba”; jegal s. n. (piroza) din bg. žeglo; jigodie s. f. (piroza; lighioana termen depreciativ intrebuintzat pentru animale in special pentru ciini) de la jig prin intermediul unei der. putzin clare probabil cu un suf. sl. (dupa Cihac II 510; Tiktin; DAR shi Gáldi Dict. 178 din mag. zsigora „ftizie a ciinilor” explicatzie ce pare insuficienta fonetic); jigodit adj. (ftizic); jigni vb. (refl. despre griu a se incinge a fermenta; refl. despre grasimi a rincezi; a rani; a ofensa a jigni) din sl. *zignuti „a arde” cf. sb. žignuti „a intzepa” (var. jicni este un hiperurbanism care a interpretat pronuntzarea greshita jigni drept gresheala similara celei de a pronuntza ogna in loc de ocna sau togmi in loc de tocmi); jigneala s. f. (ofensa insulta; usturime mincarime). Din rom. provin rut. dzigeraj (Miklosich Wander. 14) shi probabil mag. zsigora de la forma trans. jigoare.

jeg jeguri s.n. (reg.) Murdarie mizerie: „…umbla o femeie slaba zdrentzuroasa saraca cu manurile shi pticioarele tate crapate de jeg descultza” (BiltziuDancush 2005: 137). ♦ (onom.) Jeg nume de familie in Maramuresh (DFN 2007). Din sl. žegǔ „arshitza” < jego „a arde” (SHaineanu; Cihac Tiktin Conev Pushcariu cf. DER; MDA); din bg. žeg „arshitza parleala” (Scriban DEX MDA).

jeg uri s.n. Murdarie mizerie. Din sl. žegǔ cf. rus. žeg.

jeg in gat expr. informator denuntzator.

jeg penal expr. (detz. peior.) individ dezorientat / murdar neingrijit; fara personalitate.