JÁRISHTE jarishti s. f. 1. (Inv.) Jar¹; foc; p. ext. vatra. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Padure arsa pe locul careia se dezvolta o noua vegetatzie lemnoasa. Jar¹ + suf. ishte.

jarishte sf [At: DOSOFTEI V. S. 112/1 / V: jar~ jarashte jer~ / Pl: ~ti / E: jar + ishte] 1 (Irg) Jar (1). 2 Foc. 3 (Pex) Vatra. 4 (Spc) Loc unde se face o jertfa. 5 (Fig) Arshitza. 6 Loc unde a ars o casa. 7 Loc parjolit. 8 Loc de padure arsa cald inca. 9 (Trs) Adapost neacoperit pentru animale.

JÁRISHTE s. f. 1. (Inv.) Jar¹; foc; p. ext. vatra. 2. Loc pustiit de foc. ♦ Padure arsa pe locul careia se dezvolta o noua vegetatzie lemnoasa. Jar¹ + suf. ishte.

JÁRISHTE s. f. (Invechit; shi in forma jarishte) 1. Jaratic foc; p. ext. vatra. (Fig.) Jarishtea iubirii pe nesimtzite i schimba gindurile. CONTEMPORANUL V_II 492. 2. Loc padure sat etc. pustiit de foc. In gradina de la TZiganeshti din jarishtea caselor. CONACHI P. 204.

JÁRISHTE ~i f. 1) inv. v. jar. 2) Loc pustiit de foc. /jar + suf. ~ishte

járishte shi jắrishte f. (d. jar saŭ ut. žarište). Rar. Locu unuĭ incendiŭ. Arshitza mare caldura. Fig. Pasiune: jarishtea ĭubiriĭ. V. jirishte 1.

jarishte sf vz jarishte

jarashte sf vz jarishte

jerishte sf vz jarishte

zerishti^[1] sfp vz jarishte

JARISHTE s.f. (Mold.) 1. Jaratec; locul care se ashaza jaratecul (pentru jertfa). Rasturnindui jerishtea cu jartvele idoleshti. DOSOFTEI VS. 2. Locul unde a ars o casa. Iau rasipit casele ... de au ramas numai jarishte. NECULCE;. cf. PSEUDOCOSTIN. Variante: jerishte (DOSOFTEI VS). Etimologie: jar + suf. ishte. Cf. j a r a t e c j e g.

JERISHTE s.f. v. jarishte.

jắrishte v. jarishte.

járishte s. f. g.d. art. járishtii; (paduri arse) pl. járishti

járishte s. f. g.d. art. járishtii; pl. jaríshti

JÁRISHTE s. arsura parlitura (pop.) arsatura (inv. shi reg.) parjol (reg.) parjolitura parleala.

JÁRISHTE s. v. jar jaratic jaragai.

jarishte s. v. JAR. JARAGAI. JERATIC.