JARÁTIC s. n. (SHi in forma jeratic) Totalitatea carbunilor pe jumatate stinshi sau acoperitzi cu cenusha ramashi in foc dupa ce sa terminat arderea cu flacara. V. jar. Focul pilpiia invaluit de vint fariminduse in jaratic. SADOVEANU O. VI 249. Un berbec intreg... a inceput sa sfiriie pe jaratic. GALACTION O. I 267. Incepura sa soseasca feciori... calari pe cai ce pareau k se hranesc cu jeratic. VISSARION B. 19. ◊ Loc. adj. De jaratic = care pare k arde k este aprins; arzator k focul. Spre apusul de jaratic Cu livezi scaldaten aur Treceun nour singuratic. TOPIRCEANU M. 17. Mama sint silita eu Sai tot vad in vis mereu Ochii de jaratic? COSHBUC P. I 184. ◊ Expr. A sta (sau a shedea) k pe jaratic = a fi foarte nerabdator sau foarte grabit. Variante: jarátec (SLAVICI O. I 363) jerátec (EMINESCU N. 56) jerátic s. n.