inviorat¹ sn [At: DA ms / P: ~vio~ / Pl: ~uri / E: inviora] 17 Inviorare (17). 8 Inveselire. 9 Imbarbatare. 10 Improspatare. 11 (Ccr) Putere.

inviorat² ~a a [At: SLAVICI N. II 292 / P: ~vio~ / Pl: ~atzi ~e / E: inviora] 1 Caruia i sa dat viatza Si: (Mol) invioshat² (1). 2 Care a prins viatza Si: (Mol) invioshat². 3 Care a devenit mai vioi Si: (Mol) invioshat² (3). 4 Trezit din amortzeala Si: (Mol) invioshat² (4). 56 Care (shia revenit sau) a fost facut sashi revina in simtziri. 7 (Fig) insufletzit. 8 Inveselit. 9 Imbarbatat. 10 Intremat dupa o boala.

INVIORÁT A invioratzi te adj. Devenit vioi insufletzit inveselit imbarbatat. Asha? facu Iuga mai inviorat. REBREANU R. I 19. Cind iam vorbit privirea ei Zimbea inviorata. COSHBUC P. II 267. Bun lucru ar fi intimpina el inviorat. SLAVICI O. I 353. Pronuntzat: vio.

inviora [At: PISCUPESCU O. 182/3 / V: (reg) inghi~ (nob; cscj) ~ri / Pzi: ~rez / E: nct] 12 vtr (A da sau) a prinde viatza Si: (reg) a (se) inviosha (12). 36 vtr A (se) face (mai) vioi. 78 vta A (se) trezi din amortzeala Si: a (se) dezmortzi. 910 vtr (A face pe cineva sashi revina sau) ashi reveni in simtziri. 1112 vtr (Fig) A (se) insufletzi. 1314 vtr A (se) inveseli. 1516 vtr A (se) imbarbata. 17 vr A se intrema dupa o boala.

INVIORÁ inviorez vb. I. Tranz. A face sa fie sa devina vioi; a trezi a scoate din amortzeala a da iarashi viatza a dezmortzi; p. ext. a insufletzi a inveseli a imbarbata. Suflu peste flori sa mi le inviorez. SAHIA N. 25. Un copil doi te mai invioreaza ai pentru ce trai. DELAVRANCEA la TDRG. Cum tenvioreaza cum tenaltza shi te umple de incredere simpla atingere cun suflet mare! VLAHUTZA O. A. 488. ◊ Absol. Strashnica toamna! Invioreaza caleshte puteri ostenite. TOMA C. V. 396. ◊ Refl. Dupa ce mincara... se inviorara cu o cupa de vin. SADOVEANU O. VII 77. ◊ Intranz. (Rar) Cind vazu pe fiul sau... i se paru a inviora olecutza. ISPIRESCU L. 126. ♦ Refl. Fig. A se anima. Se invioreaza curtea de oameni shi de mishcare shi de zgomot. REBREANU R. II 49. Pronuntzat: vio.

A INVIORÁ ~éz tranz. A face sa se invioreze. /<lat. invivulare

A SE INVIORÁ ma ~éz intranz. 1) (despre fiintze) A deveni (mai) vioi. 2) fig. (despre natura) A se trezi din nou la viatza; a renashte; a reinvia. /<lat. invivulare

inviorà v. a (se) insufletzi a capata vieatza: obrajii i se inviorara. [Dela un primitiv viura = lat. *VIVULARE tras din vivere (v. invia)].

invioréz v. tr. (d. vioari 1). Redaŭ vigoare intaresc: ceaĭu ĭa maĭ inviorat. Fig. Insufletzesc bucur: vestea buna la inviorat. V. refl. Recapat vigoare: spalinduse cu apa rece s’a inviorat. Fig. Ma bucur: s’a inviorat auzind vestea asta.

inviorát adj. m. pl. inviorátzi; f. sg. invioráta pl. invioráte

inviorá (a ~) (vio) vb. ind. prez. 3 invioreáza

inviorá vb. (sil. vio) ind. prez. 1 sg. invioréz 3 sg. shi pl. invioreáza; conj. prez. 3 sg. shi pl. invioréze

INVIORÁT adj. 1. v. insufletzit. 2. improspatat. (Sa sculat ~.)

INVIORAT adj. 1. insufletzit (reg.) invioshat. (Atmosfera ~.) 2. improspatat. (Sa sculat ~.)

INVIORÁ vb. 1. a (se) redresa a (se) reface a (se) restabili a (se) revigora (reg.) a (se) inviosha (fig.) a (se) remonta. (Sa mai ~ dupa criza.) 2. v. insufletzi. 3. a (se) improspata. (Florile din vaza sau ~.) 4. v. atzatza. 5. v. activa.

INVIORA vb. 1. a (se) redresa a (se) reface a (se) restabili (reg.) a (se) inviosha (fig.) a (se) remonta. (Sa mai ~ dupa raul avut.) 2. a (se) anima a (se) insufletzi. (Atmosfera sa mai ~.) 3. a (se) improspata. (Florile sau ~.) 4. a atzitza a intetzi (rar) a scotoci (pop.) a zadari. (A ~ focul.) 5. a activa a dinamiza a intensifica a stimula. (A ~ o activitate un proces.)

A se inviora ≠ a se veshtezi

inviorá (invioréz inviorát) vb. A face mai vioi a dezmortzi a insufletzi. De la viu prin intermediul unui pl. ipotetic *viuri k in paralelismul fumuri › infumura ginduri › ingindura. Pentru prezentza acestui pl. ipotetic cf. carturar infashura inhainura. In general se admite k etimon un lat. *invῑvŭlāre (Pushcariu Conv. lit. XXXIX 325; Draganu Dacor. II 617; Pushcariu 903; DAR) ipoteza ce nu pare convingatoare. Pushcariu Dacor. IV 704 shi DAR sugereaza de asemenea un lat. *invibrāre tot inacceptabil. Der. inviorator adj. (care invioreaza racoritor). Cf. vioara inviosha.