INVIORÁ inviorez vb. I. Tranz. A face sa fie sa devina vioi; a trezi a scoate din amortzeala a da iarashi viatza a dezmortzi; p. ext. a insufletzi a inveseli a imbarbata. Suflu peste flori sa mi le inviorez. SAHIA N. 25. Un copil doi te mai invioreaza ai pentru ce trai. DELAVRANCEA la TDRG. Cum tenvioreaza cum tenaltza shi te umple de incredere simpla atingere cun suflet mare! VLAHUTZA O. A. 488. ◊ Absol. Strashnica toamna! Invioreaza caleshte puteri ostenite. TOMA C. V. 396. ◊ Refl. Dupa ce mincara... se inviorara cu o cupa de vin. SADOVEANU O. VII 77. ◊ Intranz. (Rar) Cind vazu pe fiul sau... i se paru a inviora olecutza. ISPIRESCU L. 126. ♦ Refl. Fig. A se anima. Se invioreaza curtea de oameni shi de mishcare shi de zgomot. REBREANU R. II 49. Pronuntzat: vio.