DEZMORTZÍ dezmortzesc vb. IV. 1. Refl. shi tranz. A ieshi sau a scoate din amortzeala; fig. a (se) trezi din inertzie a (se) anima a (se) insufletzi. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezmortzi (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba v. dezlega. 2. Refl. (Despre lichide foarte reci) A deveni mai putzin rece. ♦ (Despre pamant) A se dezghetza. Pref. dez + [a]mortzi.

dezmortzí vtr [At: LB / V: ~zam~ diz~ (S shi: dis~) (reg) ~murtzí (S shi: ~murtzi) / S shi: desm~ / Pzi: ~tzésc / E: dez + (a)mortzi] 1 vt (D. fiintze sau partzi ale corpului lor) A ieshi din amortzeala pricinuita de nemishcare de frig de inghetz a reincepe sa mishte sa simta ashi reveni din intzepenire. 2 vr (Rar; ie) A (i) se ~ (cuiva) limba A incepe sa vorbeasca a i se dezlega limba Cf dezlega. 34 vtr (Fig) A (se) trezi din starea de pasivitate a reveni sau a face sa revina la viatza la o stare activa. 5 vt (Ivr) A intensifica. 67 vtr (C.i. obiecte la temperaturi scazute) A aduce sau a ajunge la o temperatura mai ridicata

DEZMORTZÍ dezmortzesc vb. IV. 1. Refl. shi tranz. A ieshi sau a scoate din amortzeala pricinuita de nemishcare de frig sau de inghetz; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate a reveni sau a face sa revina la viatza. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezmortzi (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. v. dezlega. 2. Refl. (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai putzin rece. ♦ (Despre pamant) A se dezghetza. Dez + [a]mortzi.

DEZMORTZÍ dezmortzesc vb. IV. Refl. 1. (Despre fiintze mai ales despre om sau despre partzi ale corpului sau) A ieshi din amortzeala pricinuita de nemishcare de frig sau de inghetz; fig. a se trezi din starea de nesimtzire sau de inertzie. Ar trebui sa te duci shi tu cu femeile la bucatarie sa te dezmortzeshti putzin k pina acum teai zbuciumat. DEMETRIUS V. 126. Mam scoborit din trasura sa ma dezmortzesc. IBRAILEANU A. 118. ◊ Expr. A i se dezmortzi (cuiva) limba = a i se dezlega limba v. dezlega. Pe cind insa pe sub shure shi la vatra bordeiului ospatzul shi paturile se gatesc... limbile se dezmortzesc shi prin glume prin risuri cu hohote ele rascumpara lungile ore de tacere ale zilei. ODOBESCU S III 19. ◊ Tranz. (Subiectul este omul sau mai rar un animal; complementul indica partzi ale corpului fig. oasele) Rizind catre oshteni ishi dezmortzeau ciolanele. SADOVEANU Z. C. 204. Batu talpa mai apasat sashi dezmortzeasca virful degetelor in pantofii pirpirii. C. PETRESCU C. V. 118. Dar calul rasufla o data bine shi se scutura deshi dezmortzi oasele k doara statuse multa vreme acolo cantro temnitza legat scurt. RETEGANUL P. V 37. 2. (Despre o apa foarte rece) A deveni mai putzin rece (sub actziunea caldurii). ♦ (Despre pamint) A se dezghetza. Pamintul incepe sa se dezmortzeasca. ♦ Fig. A reinvia a se anima. Primavara intreaga vegetatzie se dezmortzeshte. ▭ Deshi vremea se dezmortzise zapada era tot intreaga. GALACTION O. I 101.

A DEZMORTZÍ ~ésc tranz. A face sa se dezmortzeasca. /dez + a amortzi

A SE DEZMORTZÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau partzi ale corpului lor) A reveni din starea de amortzeala; a se dezghetza. 2) (despre pamant) A se muia din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A ieshi din starea de inertzie. 4) (despre natura) A se trezi la viatza; a renashte; a reinvia. /dez + a amortzi

desmortzi v. a trezi din amortzeala.

dezmortzésc v. tr. Scot din amortzeala dezgurzesc. V. refl. Ma dezgurzesc. In Olt. dezmu.

dezmortzí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dezmortzésc imperf. 3 sg. dezmortzeá; conj. prez. 3 sa dezmortzeásca

dezmortzí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dezmortzésc imperf. 3 sg. dezmortzeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. dezmortzeásca

dezmortzi

desmortzesc tzeam 1 imp.

DEZMORTZÍ vb. v. dezghetza.

DEZMORTZI vb. a (se) dezghetza. (Se ~ putzin la gura sobei.)

A se dezmortzi ≠ a intzepeni