DEZMORTZÍ dezmortzesc vb. IV. 1. Refl. shi tranz. A ieshi sau a scoate din amortzeala pricinuita de nemishcare de frig sau de inghetz; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate a reveni sau a face sa revina la viatza. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezmortzi (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. v. dezlega. 2. Refl. (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai putzin rece. ♦ (Despre pamant) A se dezghetza. Dez + [a]mortzi.