intzepeni [At: VARLAAM C. II 86 / V: (inv) ~tzap~ / Pzi: ~nesc / E: in + tzeapan] 1 vi A deveni rigid Si: a incremeni a inlemni. 2 vi A nu mai mishca. 34 vtr A (se) prinde bine in ceva Si: a (se) fixa. 5 vr (Fig) A ramane neclintit intro hotarare Si: a se incapatzana. 6 vi (Irn) A adormi adanc. 7 vi (Pex) A muri. 8 vi (Inv) A avea un atac de epilepsie. 9 vr (D. oameni) A lua o pozitzie darza in fatza cuiva Si: (pop) a se intzepusha (5). 10 vr A se infige in ceva. 11 vt A fixa bine un obiect astfel incat sa nu mai aiba joc in locashul lui. 12 vr A ramane afundat in noroi in nisip etc. 13 vt A face sa devina solid Si: a intari a strange. 14 vr (Inv; imp) A deveni mai tare mai rezistent. 1516 vr (Fig) A se (pastra sau) conserva mai bine.

INTZEPENÍ intzepenesc vb. IV. 1. Intranz. A deveni tzeapan imobil inert; a nu se mai putea mishca; a inlemni a incremeni. Ii pieri orice grai shi intzepeni tot k un lemn. GALACTION O. I 298. Ia mai date shi dta oleaca pe jos pinom sui dealul k nu mii de alta dar ma tem cai intzepeni in carutza. CREANGA O. A. 122. Pe jiltzul lui de piatra intzepeneshte drept. EMINESCU O. I 99. ◊ Tranz. Crede mindro nam venit K somn greu mantzepenit Lingun par mindronflorit. JARNÍKBIRSEANU D. 237. 2. Refl. Fig. A lua o pozitzie rigida dirza. Perceptorul se intzepeni in mijlocul odaitzei shi se uita imprejur cercetator. REBREANU R. I 198. Deschise ushan laturi shi sentzepeni dirz dinaintea batrinei. VLAHUTZA N. 130. Manean scari sentzepenea. ALECSANDRI P. P. 73. 3. Tranz. A fixa. Innoda funia Simbotinei de belciugul de fier intzepenit in zid shi pleca. MIHALE O. 504. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei il intzepeni bine se urca in carutza shi pe ici tzie drumul! ISPIRESCU L. 226. ◊ Refl. Barca lui se intzepenise intre nishte stinci. EMINESCU N. 126.

A INTZEPENÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre corp sau partzi ale lui) Ashi pierde (temporar) capacitatea de a reactziona la excitantzi exteriori; a deveni tzeapan; a amortzi. 2) (despre mortar glod etc.) A trece in stare solida; a se intari; a se invartosha; a se solidifica. 2. tranz. 1) A face sa devina tzeapan. 2) pop. (obiecte) A intari k sa nu se mishte; a fixa. ~ un stalp. /in + tzeapan

A SE INTZEPENÍ ma ~ésc intranz. A lua o pozitzie rigida ramanand k infipt. /in + tzeapan

intzepenì v. 1. a (se) face tzeapan; 2. a infige.

intzepenésc v. intr. (vsl. ocĭepĭenĭetĭ d. cĭepĭenŭ tzeapan; rus. [o]cĭepenĭetĭ). Ma fac tzeapan (rigid): membrele cadavrelor intzepenesc. V. tr. Fac tzeapan fixez: a intzepeni un par in pamint. In Btsh. shi intzepinez pop. intza.

intzepení (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intzepenésc imperf. 3 sg. intzepeneá; conj. prez. 3 sa intzepeneásca

intzepení vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intzepenésc imperf. 3 sg. intzepeneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. intzepeneásca

intzepenesc neam 1 imp.

INTZEPENÍ vb. 1. v. fixa. 2. a fixa a pecetlui. (~ piatra pe mormant.) 3. (MED.) v. anchiloza. 4. v. amortzi. 5. v. inmarmuri. 6. a impietri a incremeni a inlemni a inmarmuri a paraliza (inv. shi pop.) a marmuri (fig.) a inghetza. (A ~ de spaima.)

INTZEPENÍ vb. v. consolida intari.

INTZEPENI vb. 1. a fixa a imobiliza a pironi a prinde (reg.) a protzapi. (A ~ ceva in cuie.) 2. a fixa a pecetlui. (~ piatra pe mormint.) 3. (MED.) a anchiloza a prinde. (Reumatismul ia ~ articulatziile.) 4. a amortzi a paraliza. (Gerul i ~ buzele.) 5. a impietri a incremeni a inlemni a inmarmuri a (se) petrifica (inv. shi pop.) a marmuri (Mold. shi Bucov.) a (se) intrecletzi (prin Transilv. shi Ban.) a merei (fig.) a (se) intzeleni. (Un erou din basme care a ~.) 6. a impietri a incremeni a inlemni a inmarmuri a paraliza (inv. shi pop.) a marmuri (fig.) a inghetza. (A ~ de spaima.)

intzepeni vb. v. CONSOLIDA. INTARI.

A intzepeni ≠ a (se) dezmortzi