inviorá (invioréz inviorát) vb. A face mai vioi a dezmortzi a insufletzi. De la viu prin intermediul unui pl. ipotetic *viuri k in paralelismul fumuri › infumura ginduri › ingindura. Pentru prezentza acestui pl. ipotetic cf. carturar infashura inhainura. In general se admite k etimon un lat. *invῑvŭlāre (Pushcariu Conv. lit. XXXIX 325; Draganu Dacor. II 617; Pushcariu 903; DAR) ipoteza ce nu pare convingatoare. Pushcariu Dacor. IV 704 shi DAR sugereaza de asemenea un lat. *invibrāre tot inacceptabil. Der. inviorator adj. (care invioreaza racoritor). Cf. vioara inviosha.