INVENTÁR inventare s. n. Lista catalog registru document in care sunt enumerate (shi descrise cantitativ shi valoric) toate bunurile care se afla la un moment dat intro gospodarie intro institutzie intrun magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor shi pasarilor dintro gospodarie. Inventar mort = totalitatea uneltelor a mashinilor a mijloacelor de transport apartzinand unei gospodarii sau intreprinderi. Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Lista exacta amanuntzita; inshirare enumerare (a unor fapte a unor intamplari etc.). Din fr. inventaire lat. inventarium.

inventar sn [At: (a. 1803) IORGA S. D. XII 146 / V: (inv) ~iu ~ium ivintal ivin~ / Pl: ~e / E: fr inventaire lat inventarium] 1 Registru cu statut de act in care sunt enumerate shi descrise cantitativ shi valoric toate bunurile care se afla intro gospodarie intro institutzie intrun magazin etc. 2 (Pex) Totalitate a bunurilor din inventar (1). 3 (Pgn) Lista exacta amanuntzita. 4 (Pgn) Inshirare (a unor fapte intamplari etc.) Si: enumerare. 5 (Is) ~ viu Totalitate a vitelor shi a pasarilor dintro gospodarie. 6 (Is) ~ mort Totalitate a uneltelor a mashinilor a mijloacelor de transport apartzinand gospodariei sau intreprinderii. 7 (Ilv) A face ~ul A inventaria (1). 8 (Jur; is) Beneficiu de ~ Beneficiu acordat moshtenitorului de a nu plati datoriile succesiunii decat pana la suma cuprinsa in inventar. 9 (Jur; ilav) Sub beneficiu de ~ Cu rezerva de a controla shi verifica inainte de a admite ceva.

INVENTÁR inventare s. n. Lista catalog registru document in care sunt enumerate (shi descrise cantitativ shi valoric) toate bunurile care se afla intro gospodarie intro institutzie intrun magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor shi pasarilor dintro gospodarie. Inventar mort = totalitatea uneltelor a mashinilor a mijloacelor de transport apartzinand unei gospodarii sau intreprinderi. ◊ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Lista exacta amanuntzita; inshirare enumerare (a unor fapte a unor intamplari etc.). Din fr. inventaire lat. inventarium.

INVENTÁR inventare s. n. Lista catalog registru cuprinzind insemnarea tuturor obiectelor care alcatuiesc averea unei gospodarii institutzii intreprinderi etc.; p. ext. totalitatea acestor obiecte. Inventarul va cuprinde enumerarea descrierea shi pretzuirea provizorie a bunurilor la nevoie putinduse cere pentru pretzuire parerea unui expert. B. O. 1953 4. Sa constate daca nimeni... na instrainat ceva din inventar. C. PETRESCU C. V. 50. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor shi a pasarilor dintro gospodarie. Inventar mort = totalitatea uneltelor a mashinilor a mijloacelor de transport apartzinind unei gospodarii sau intreprinderi. Inventar agricol v. agricol. Beneficiu de inventar v. beneficiu. ◊ Expr. A face inventarul (unui magazin) = a inscrie shi evalua toate marfurile dintrun magazin. ♦ Fig. Lista exacta analiza amanuntzita. Daca vom face astazi inventarul substantzial shi explicit al pericolelor de traductziune credem k astfel ne vom fi indeplinit cu totul datoria noastra pentru viitor. ODOBESCU S. II 362. Varianta: (invechit) inventáriu inventarii (NEGRUZZI S. I 10) s. n.

INVENTÁR s.n. Lista registru etc. cuprinzand toate lucrurile care constituie averea unei gospodarii a unei institutzii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. ◊ A face inventarul = a inventaria. ♦ (Fig.) Lista exacta amanuntzita; inshirare enumerare (a unor fapte etc.). [< fr. inventaire cf. lat. inventarium].

INVENTÁR s. n. 1. lista registru etc. cuprinzand lucrurile care constituie averea unei gospodarii institutzii etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri. 2. (fig.) lista exacta amanuntzita; inshirare enumerare (a unor fapte etc.). 3. totalitatea unitatzilor care constituie o parte de vorbire o clasa ori o specie lexicala sau gramaticala. (< fr. inventaire lat. inventarium)

INVENTÁR ~e n. Document in care sunt trecute shi evaluate sub aspect cantitativ shi valoric toate mijloacele de care dispune la un anumit moment o persoana fizica sau juridica. ◊ ~ gospodaresc totalitate a valorilor materiale aflate in gospodaria unei intreprinderi a unei institutzii sau a unei organizatzii. /<fr. inventaire lat. inventarium

inventar n. 1. descriere amanuntzita a averii sau a titlurilor unei persoane shi in genere a tuturor obiectelor aflatoare intr’o casa; 2. evaluare scrisa a marfurilor shi a valorilor unui comerciant. V. beneficiu.

*inventár n. pl. e shi riŭ n. (lat. inventarium d. invehire ventum a gasi a descoperi). Descriere amanuntzita a uneĭ averĭ (mobile alte obĭecte titlurĭ hirtiĭ sh. a.): inventariu uneĭ succesiunĭ. Evaluare scrisa a marfurilor shi altor valorĭ dintr’o pravalie pentru constatarea cishtiguluĭ shi perderiĭ: negustoru e obligat sashĭ faca inventaru cel putzin o data pe an. Instrumentar: inventar agricol. Beneficiŭ de inventar facultate care o are un moshtenitor de a nu plati datoriile succesiuniĭ de cit pina la concurentza valoriĭ bunurilor care urmeaza sa le primeasca. Fig. Supt beneficiŭ de inventar cu rezerva de a verifica.

inventariu sn vz inventar

inventarium sn vz inventar

ivantar sn vz inventar

ivintal sn vz inventar

ivintar sn vz inventar

inventár s. n. pl. inventáre

inventár s. n. pl. inventáre

inventar.

INVENTÁR s. 1. lista (inv.) catagrafie sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei intreprinderi.)

INVENTAR s. 1. lista (inv.) catagrafie sumar. (Un ~ de bunuri.) 2. (fam.) zestre. (~ al unei intreprinderi.)

inventar inventare s. n. (intl.) 1. furt. 2. arestare. 3. ancheta.