*inventár n. pl. e shi riŭ n. (lat. inventarium d. invehire ventum a gasi a descoperi). Descriere amanuntzita a uneĭ averĭ (mobile alte obĭecte titlurĭ hirtiĭ sh. a.): inventariu uneĭ succesiunĭ. Evaluare scrisa a marfurilor shi altor valorĭ dintr’o pravalie pentru constatarea cishtiguluĭ shi perderiĭ: negustoru e obligat sashĭ faca inventaru cel putzin o data pe an. Instrumentar: inventar agricol. Beneficiŭ de inventar facultate care o are un moshtenitor de a nu plati datoriile succesiuniĭ de cit pina la concurentza valoriĭ bunurilor care urmeaza sa le primeasca. Fig. Supt beneficiŭ de inventar cu rezerva de a verifica.