invatza [At: COD. VOR. 105/14 / Pzi: invatz / E: ml *invitiare] 12 vtr (Udp „cu”) A (se) obishnui. 34 vtr A (se) familiariza. 56 vr (Ie) A se ~ k faurul cu scanteile sau k broasca cu grindina A se obishnui (cu lucrurile neplacute sau) cu greutatzile vietzii. 7 vt A transmite cuiva sistematic cunoshtintze shi deprinderi intrun domeniu oarecare. 8 vt A initzia pe cineva intro meserie shtiintza arta etc. Si: A instrui. 9 vt A dresa animale. 10 vt A sfatui pe cineva sa faca ceva aratandui cum sa procedeze Cf a convinge. 11 vt A dobandi cunoshtintze prin studiu. 12 vt A ajunge prin munca sistematica la cunoashterea unei meserii shtiintze limbi straine etc. 13 vt Ashi intipari in minte ceva pentru a putea reproduce Si: a memora. 14 vi (Ie) A ~ la troaca Se spune despre cineva care este lipsit de orice invatzatura. 15 vt (Ie) A ~ pasareshte sau k papagalii sau papagaliceshte A invatza (11) cuvant cu cuvant fara a intzelege in profunzime. 16 vr (Udp „din” „de la”) A trage o invatzatura. 17 vr A capata experientza. 18 vt (In imprecatzii) A fi pedepsit pana cand intzelege. 19 vt A arata cuiva ceva. 20 vt A face pe cineva sa se cumintzeasca. 2122 vtr (Ie) A (se) ~ minte (A face sa cashtige sau) a cashtiga experientza. 2326 vtr (Iae) (A face pe cineva sa traga sau) a trage invatzaminte (dintro intamplare neplacuta sau) dintro pedeapsa. 2728 vtr (Inv) A trage concluzii. 29 vt (Inv) A face pe cineva sa intzeleaga preceptele unei religii credintze etc. 30 vt (Spc) A converti pe cineva la creshtinism. 31 vr (inv) A se initzia in religia creshtina. 32 vt (Inv) A propovadui. 33 vt (Ie) A ~ de bine pe cineva A da cuiva sfaturi bune. 34 vt (Inv) A porunci. 35 vt (D. legi) A prescrie. 36 vt A preda. 37 vt (inv) A afla. 38 (Spc) A explica texte religioase.

INVATZÁ invắtz vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la cunoshtintze deprinderi lectzii etc.) Ashi insushi a asimila; a studia. Radu ishi invatza lectziile pentru a doua zi. VLAHUTZA O. A. I 105. Nu shtie regulele vinatoriei... shi voieshte cu toate aceste sa le invetze. ODOBESCU S. III 11. Copilarise cu Ciubarvoda cu care invatzase carte la dascalul Pascal. NEGRUZZI S. I 246. ◊ (Urmat de un infinitiv sau de o completiva) A invatzat sa cinte. ▭ Solul Chinei e bogat in minereuri shi tinerii tehnicieni chinezi trebuie sa invetze a le exploata. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 383 6/5. Am invatzat a calari pe deshelate. SADOVEANU O. I 503. ◊ Absol. Team intilnit in parc mai de curind Cu altzi studentzi peo banca invatzind. D. BOTEZ F. S. 11. Gheorghe se ducea sa invetze pe sub copaci in gradina. VLAHUTZA O. A. I 118. Nicu Balcescu avea o mare dorintza de a invatza. GHICA S. A. 141. ◊ Refl. Sa manvatz shi eu a scrie. JARNÍKBIRSEANU D. 26. 2. (Cu un al doilea complement indicind persoana instruita) A transmite (cuiva) un sistem de cunoshtintze shi deprinderi intrun domeniu oarecare. V. instrui. Se silea din rasputeri sa invetze pe Briceag un cintec nou. REBREANU I. 21. Sai dai un baiet sal invetze cojocaria. CREANGA P. 31. Il hranesc il imbraca shi il invatza carte. GOLESCU I. 56. Dascale prea invatzate Cel cenvetzi shcolarii carte. TEODORESCU P. P. 254. 3. A deprinde a obishnui a deda (pe cineva cu ceva) a face (pe cineva) sa se deprinda cu ceva sai vina gustul de a face ceva. Tu mai invatzat sa cint Din copilarie. IOSIF P. 54. ◊ (Poetic) Alunga patimile mele Pe veci strigarea lor o fringe SHi de durerea altor inimi Invatzama stapinea plinge. GOGA P. 6. ◊ Expr. (Mai ales in amenintzari) A invatza (pe cineva) minte = a pedepsi (pe cineva) pentru al face sa nu mai repete o gresheala a da (cuiva) o pedeapsa exemplara. Fami loc sal invatz eu minte! DUMITRIU N. 60. (Eliptic) Scoboarate jos tilharule k teoi invatza eu! CREANGA O. A. 57. A invatza (sau refl. a se invatza) minte = a (se) cumintzi. Tei invatza tu minte de alta data. CREANGA P. 146. Gura tu invatza minte nu ma spune nimanui! EMINESCU O. I 80. ◊ Refl. Binele tenvatzal face K albina mierea ei. VLAHUTZA O. A. 27. Se invatzase shi el... a le alege asha de pe deasupra. CREANGA P. 167. Cu narav teai invatzat! TEODORESCU P. P. 152. ◊ Refl. pas. Calul batrin nu se invatza in ham. ♦ A sfatui a povatzui (pe cineva) sa faca ceva (aratindui cum sa procedeze). Facu precum o invatza calul. ISPIRESCU L. 18. Ce sa faci? Sa te invatz eu: boii tai sint mari shi frumoshi; iai shii du la iarmaroc. CREANGA P. 39. Tomsha! el tea invatzat a vorbi cu atita dirzie? NEGRUZZI S. I 139. 4. A trage o invatzatura a capata experientza. Am invatzat din intimplarea asta k dushmanul se foloseshte de toate mijloacele. CAMILAR TEM. 101. ◊ Absol. Pentru comunishti este lege a invatza din experientza maselor. SCINTEIA 1953 nr. 2704. Noi scriitorii invatzam de la scriitorii sovietici care au in urma lor o experientza de peste treizeci de ani. STANCU U.R.S.S. 153. ◊ Refl. Cit are omul in lume viatza Tot mereu invatza shi nu se invatza. PANN P. V. I 13. Sa senvetze maicele Cum sashi deie fetele. JARNÍKBIRSEANU D. 172.

A INVATZÁ invatz 1. tranz. 1) (activitatzi actziuni procese) A insushi prin eforturi sustzinute. ~ o meserie. 2) (persoane) A face sa capete cunoshtintze shi/sau deprinderi intrun domeniu oarecare; a pregati; a instrui; a prepara. ◊ ~ minte a pedepsi pentru ai da invatzatura pe viitor. 3) A sustzine cu sfaturi cu recomandari (cum trebuie procedat intro situatzie sau alta); a sfatui; a povatzui; a indruma. 4) (lectzii poezii roluri etc.) A retzine in memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei institutzii de invatzamant); ashi face studiile. /<lat. invitiare

A SE INVATZÁ ma invatz intranz. A capata anumite deprinderi; a se deprinde. /<lat. invitiare

invatzà v. 1. a se deprinde (in genere cu ceva rau); 2. a sfatui a indemna pe cineva: rau ai fost invatzat; 3. a dobandi cunoshtintze: a invatza latineshte; 4. a da invatzatura a instrui: invatzal gramatica. [Lat. *INVITIARE din VITIUM apucatura rea].

2) invắtz a á v. tr. (lat. *invĭtiare d. vĭtium vitziŭ; it. invezzare shi avvezzare a deprinde sard. imbitssare pv. sp. [en]vezar vfr. envoisier pg. vezar intz. pmt. a fost „a deprinde la ceva raŭ” apoĭ numaĭ „a deprinde” apoĭ „a instrui”. Invatz invetzĭ invatza; sa invatz sa invetzĭ sa invetze). Instruĭesc il deprind pe altu sa scrie shi sa citeasca orĭ sa faca alt lucru: profesoru iĭ invatza pe elevĭ latineshte (latina matematica desemnu dansu scrima) ofitzeru iĭ invatza pe soldatzĭ calaria (ochirea lupta) cizmaru il invatza pe ucenic cizmaria. Sfatuĭesc indemn: el m’a invatzat sa muncesc sa fur. Dresez: invatz un cine sa sara pin cerc. Ma instruĭesc studiez capat shtiintza: elevu invatza latineshte cu profesoru (saŭ de la profesor). V. refl. Ma deprind ĭaŭ un obiceĭ: m’am invatzat sa beaŭ ceaĭ sa fumez. Invatz minte pe cineva il regulez il pun la regula il pedepsesc pentru indrazneala: Cezar la invatzat minte pe Ariovist. Ma invatz minte ma cumintzesc ma astimpar: Ariovist s’a invatzat minte dupa ce la invins Cezar.

invatzá (a ~) vb. ind. prez. 3 invátza

invatzá vb. ind. prez. 1 sg. invatz 3 sg. shi pl. invátza perf. s. 1 sg. invatzái

INVATZÁ vb. 1. v. studia. 2. a studia (inv.) a pedepsi a shtudirui (grecism inv.) a spudaxi. (~ istoria; ~ la geografie.) 3. a citi a studia. (A ~ cursul de la un capat la altul.) 4. a se pregati a se prepara a studia. (A ~ serios pentru examene.) 5. v. asimila. 6. v. memoriza. 7. v. instrui. 8. a (se) initzia a (se) instrui. (A ~ pe cineva intro disciplina.) 9. v. insushi. 10. v. indruma. 11. v. sfatui. 12. v. aclimatiza.

INVATZÁ vb. v. comanda decide dispune fixa hotari ordona porunci stabili statornici.

invatza vb. v. COMANDA. DECIDE. DISPUNE. FIXA. HOTARI. ORDONA. PORUNCI. STABILI. STATORNICI.

INVATZA vb. 1. a se instrui a studia (inv. shi reg.) a se pricopsi. (~ in permanentza.) 2. a studia (inv.) a pedepsi a shtudirui (grecism inv.) a spudaxi. (~ istoria; ~ la geografie.) 3. a citi a studia. (A ~ cursul de la un capat la altul.) 4. a se pregati a se prepara a studia. (A ~ serios pentru examene.) 5. a asimila ashi insushi. (A ~ intreaga materie.) 6. a memora a memoriza a repeta (reg.) a proba. (A ~ o poezie.) 7. a instrui (rar) a shcoli (inv.) a certa a mustrui a mushtrului a pedepsi. (A ~ elevii.) 8. a (se) initzia a (se) instrui. (A ~ pe cineva intro disciplina.) 9. a deprinde ashi insushi a prinde. (Nu e meshteshug care sa nul poata ~.) 10. a indruma a povatzui a sfatui (livr.) a consilia (inv.) a mingiia. (La ~ ce sa faca.) 11. a dascali a indruma a povatzui a sfatui. (Ia ~ multa vreme.) 12. a (se) aclimatiza a (se) acomoda. a (se) adapta a (se) deda a (se) deprinde a (se) familiariza a (se) obishnui (reg.) a (se) hirsi. (Sa ~ cu noile conditzii de viatza.)

A (se) invatza ≠ a (se) dezvatza

A se invatza ≠ a se debarasa a se dezbara

invatzá (invắtz invatzát) vb. 1. A deprinde a obishnui. 2. A instrui a transmite cunoshtintze. 3. A se instrui a studia. 4. A Invatza pe de rost a shti pe dinafara. 5. A catehiza a indoctrina. 6. A disciplina a cumintzi. 7. (Inv.) A porunci a ordona. 8. A sfatui. Mr. (a)nvetz (a)nvetzare megl. anvetz anvitzari istr. (an)metzu. Lat. *invĭtiāre de la vĭtium (Lexiconul de la Buda Pushcariu 898; CandreaDens. 895; REW 4536; Densusianu GS II 10; DAR) cf. it. invezzare avvezare „a deprinde” (calabr. ambizzari „a invatza”) prov. envezar v. fr. envoisier v. cat. avesar (sp. anviso „intzelept prudent” cf. Berceo Milagros 14); pentru lat. *vĭtiāre cf. port. vezar shi Gamillscheg s. v. apprivoiser. Der. invatzat adj. (instruit; s. m. savant erudit om cult); invatzacel s. m. (discipol elev; ucenic) dim. de la cuvintul anterior (ipoteza unui model germ. Lehrling › Lehrer sugerata de DAR nu pare necesara); invatzamint s. n. (invatzatura; domeniul shi activitatea de instruire shi educare) format k fr. enseignement de la enseigner; invatzator adj. (instructiv care instruieshte); invatzator s. m. (instructor pedagog institutor; astazi persoana care preda in primele clase shcolare; inv. sfetnic); invatzatoare s. f. (femeie care preda in primele clase shcolare); invatzatoresc adj. (de invatzator didactic); invatzatorie s. f. (rar. invatzatura); invatz s. n. (narav viciu; instructzie invatzatura; rar sfat) deverbal de la invatza; invatzatura s. f. (instructziune; studiu cultura shtiintza intzelepciune; lectzie povatza; morala (de fabula) concluzie moralizatoare; sfat; inv. porunca); desvatza vb. (a dezobishnui); desvatz s. n. (actziunea de a dezvatza de un obicei prost).

ARTES OMNES PERDOCET PAUPERTAS (lat.) saracia te invatza toate meshteshugurile Plaut „Stichus” 178.

DOCENDO DISCIMUS (lat.) invatzand pe altzii invatzam pe noi Prin transmitere cunoshtintzele noastre se consolideaza shi se imbogatzesc.

FAS EST ET AB HOSTE DOCERI (lat.) este ingaduit sa invetzi (chiar) de la dushman Ovidiu „Metamorphoseon libri” IV 428.

NON SCHOLAE SED VITAE DISCIMUS (lat.) nu invatzam pentru shcoala ci pentru viatza Seneca „Epistulae ad Lucillium” 106. Instruirea nu este un scop in sine. Ea are in vedere pregatirea omului pentru viatza sociala.

PUDOR DOCERI NON POTEST NASCI POTEST (lat.) pudoarea nu se poate invatza ea este innascuta Publilius Syrus „Sententiae” 580.

a invatza pasarea sa zboare expr. (iron. d. oameni) a invatza un lucru pe cineva mai competent / mai experimentat decit sine in respectivul domeniu.

al invatza pe taicasau sa faca copii expr. v. a invatza pasarea sa zboare.