invatzá (invắtz invatzát) vb. 1. A deprinde a obishnui. 2. A instrui a transmite cunoshtintze. 3. A se instrui a studia. 4. A Invatza pe de rost a shti pe dinafara. 5. A catehiza a indoctrina. 6. A disciplina a cumintzi. 7. (Inv.) A porunci a ordona. 8. A sfatui. Mr. (a)nvetz (a)nvetzare megl. anvetz anvitzari istr. (an)metzu. Lat. *invĭtiāre de la vĭtium (Lexiconul de la Buda Pushcariu 898; CandreaDens. 895; REW 4536; Densusianu GS II 10; DAR) cf. it. invezzare avvezare „a deprinde” (calabr. ambizzari „a invatza”) prov. envezar v. fr. envoisier v. cat. avesar (sp. anviso „intzelept prudent” cf. Berceo Milagros 14); pentru lat. *vĭtiāre cf. port. vezar shi Gamillscheg s. v. apprivoiser. Der. invatzat adj. (instruit; s. m. savant erudit om cult); invatzacel s. m. (discipol elev; ucenic) dim. de la cuvintul anterior (ipoteza unui model germ. Lehrling › Lehrer sugerata de DAR nu pare necesara); invatzamint s. n. (invatzatura; domeniul shi activitatea de instruire shi educare) format k fr. enseignement de la enseigner; invatzator adj. (instructiv care instruieshte); invatzator s. m. (instructor pedagog institutor; astazi persoana care preda in primele clase shcolare; inv. sfetnic); invatzatoare s. f. (femeie care preda in primele clase shcolare); invatzatoresc adj. (de invatzator didactic); invatzatorie s. f. (rar. invatzatura); invatz s. n. (narav viciu; instructzie invatzatura; rar sfat) deverbal de la invatza; invatzatura s. f. (instructziune; studiu cultura shtiintza intzelepciune; lectzie povatza; morala (de fabula) concluzie moralizatoare; sfat; inv. porunca); desvatza vb. (a dezobishnui); desvatz s. n. (actziunea de a dezvatza de un obicei prost).