16 definitzii pentru intzesat

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INTZESÁT A intzesatzi te adj. Inghesuit indesat; plin ticsit. V. intzesa.

INTZESÁT A intzesatzi te adj. Inghesuit indesat; plin ticsit. V. intzesa.

intzesat ~a a [At: PASCULESCU L. P. ap. DA / V: ~sit / Pl: ~atzi ~e / E: intzesa] 1 Impletit foarte strans. 2 Amestecat prin intercalare. 3 Umplut prin ingramadire. 4 Ingramadit intrun spatziu redus Si: indesat ticsit. 5 (Fig) Intetzit.

intzesat a. plin indesat. [Origina necunoscuta].

INTZESÁ intzés vb. I. Tranz. A vari a baga o cantitate mare intrun spatziu redus; a indesa a ticsi. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se intetzi. Cf. sl. čestŭ „gros des”.

intzesa [At: PISCUPESCU O. 69/6 / V: (cscj) ~si / Pzi: ~tzes shi (inv) ~sez / E: ns cf lat intexoare slv честь] 1 vt A impleti foarte strans. 23 vtr A (se) intercala. 4 vt A ingramadi intrun spatziu redus Si: a ticsi a indesa. 5 vr (Fig) A se intetzi. 67 vtr A (se) umple prin ingramadire.

INTZESÁ intzés vb. I. Tranz. A vari a baga intrun spatziu redus; a indesa a ticsi. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se intetzi. Cf. sl. čestŭ „gros des”.

INTZESÁ intzés vb. I. Tranz. A umple tare a ingramadi (o cantitate mare) intrun loc limitat; a imbicsi. V. indesa ticsi. Doua cergi grosolane intzesate cu fire de fin. DUMITRIU N. 151. Strazile din centru erau intzesate abia puteai razbate. SADOVEANU O. VI 477. Peronul garii... este intzesat de lume. CARAGIALE N. S. 61. ◊ Refl. pas. La fiecare oprire vagoanele acelea se intzesau mai tare urcau soldatzi cu mantale ude. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 111 6/1. ♦ Refl. A deveni mai des a se indesi; a creshte in intensitate. (Fig.) Tusea aceea de uriash se intzesa shi obuzele cadeau unul dupa altul. CAMILAR N. I 55.

A INTZESÁ intzés tranz. 1) rar (obiecte) A vari cu fortza intrun spatziu restrans (k sa incapa mai mult); a indesa; a inghesui; a imbulzi; a bacshi. 2) (recipiente) A umple pana la refuz. /<lat. intexare

intzés a á v. tr. (Se conj. k indes). Vest. Umplu imbicsesc. V. refl. Ma umplu ma imbicsesc: covoru s’a intzesat de praf.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

intzesá (a ~) vb. ind. prez. 3 intzeása; conj. prez. 3 sa intzése

intzesá vb. ind. prez. 1 sg. intzés 3 sg. shi pl. intzeása; conj. prez. 3 sg. shi pl. intzése

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INTZESÁT adj. 1. impanzit plin ticsit (fig.) impanat. (Loc ~.) 2. v. doldora.

INTZESAT adj. 1. impinzit plin ticsit (fig.) impanat. (Loc ~.) 2. doldora incarcat indesat plin ticsit. (~ de...)

INTZESÁ vb. a (se) impanzi a (se) umple (fig.) a (se) impana. (Ulitzele sau ~ de oameni.)

INTZESA vb. a (se) impinzi a (se) umple (fig.) a (se) impana. (Ulitzele sau ~ de oameni.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

intzesá (intzés intzesát) vb. A umple a ticsi a indesa. Lat. incessare „a invada a patrunde” intensiv de la incedĕre. Rezultatul normal *incesa a suferit o disimulatzie c..stz..s k in cesalatzesala; shi apropiat astfel fonetic de tzese a capatat un sens confuz secundar de „a se amesteca” cf. DAR. Celelalte explicatzii nu sint suficiente: din lat. *intensare (REW 8693; TZicaloiu ZRPh. XLI 589); din lat. *intexare in loc de intexĕre (Pushcariu Dacor. IV 705; DAR) bazat pe sensul secundar mentzionat care nu ajunge pentru a explica semantismul din lat. *insitiare (Giuglea Dacor. II 823); din lat. *insatiātus printro metateza de la *insatzat (Pascu Arch. Rom. VIII 556); de la *intzesta bazat pe tzeasta „virf culme” (Iordan BF II 198).

Intrare: intzesat
intzesat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intzesat
  • ‑ntzesat
  • intzesatul
  • intzesatu‑
  • ‑ntzesatul
  • ‑ntzesatu‑
  • intzesata
  • ‑ntzesata
  • intzesata
  • ‑ntzesata
plural
  • intzesatzi
  • ‑ntzesatzi
  • intzesatzii
  • ‑ntzesatzii
  • intzesate
  • ‑ntzesate
  • intzesatele
  • ‑ntzesatele
genitiv-dativ singular
  • intzesat
  • ‑ntzesat
  • intzesatului
  • ‑ntzesatului
  • intzesate
  • ‑ntzesate
  • intzesatei
  • ‑ntzesatei
plural
  • intzesatzi
  • ‑ntzesatzi
  • intzesatzilor
  • ‑ntzesatzilor
  • intzesate
  • ‑ntzesate
  • intzesatelor
  • ‑ntzesatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

intzesa, intzesverb

  • 1. A vari a baga o cantitate mare intrun spatziu redus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Doua cergi grosolane intzesate cu fire de fin. DUMITRIU N. 151. DLRLC
    • format_quote Strazile din centru erau intzesate abia puteai razbate. SADOVEANU O. VI 477. DLRLC
    • format_quote Peronul garii... este intzesat de lume. CARAGIALE N. S. 61. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv La fiecare oprire vagoanele acelea se intzesau mai tare urcau soldatzi cu mantale ude. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 111 6/1. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat rar A se intetzi. DEX '09 DEX '98
      sinonime: intetzi
      • format_quote Tusea aceea de uriash se intzesa shi obuzele cadeau unul dupa altul. CAMILAR N. I 55. DLRLC
      • diferentziere A deveni mai des a se indesi; a creshte in intensitate. DLRLC
        sinonime: indesi
etimologie:

intzesat, intzesataadjectiv

etimologie:
  • vezi intzesa DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.