TICSÍT A ticsitzi te adj. (Despre spatzii recipiente) Plin pana la refuz. ♦ (Despre obiecte sau fiintze) inghesuit peste masura (intrun spatziu). ♦ (Despre locuri terenuri) Acoperit in intregime intzesat. V. ticsi.

ticsit ~a a [At: M. COSTIN O. 163 / V: (inv) tec~ tecsuit ~suit / S shi: (nrc) tixit / Pl: ~itzi ~e / E: ticsi] 1 (D. fiintze obiecte etc.) Ingramadit peste masura (intrun spatziu) Si: indesat inghesuit. 2 (D. un spatziu o incapere un teren etc.) Acoperit in intregime (de ceva sau de cineva) Si: intzesat. 3 (D. spatzii recipiente) Umplut pana la refuz.

TICSÍT A ticsitzi te adj. (Despre spatzii recipiente) Plin pana la refuz. ♦ (Despre obiecte sau fiintze) Inghesuit peste masura (intrun spatziu). ♦ (Despre locuri terenuri) Acoperit in intregime intzesat. V. ticsi.

TICSÍT A ticsitzi te adj. Plin peste masura. Sala de ashteptare era ticsita k o anticamera de minister. C. PETRESCU C. V. 127. Unde trec turme de miei SHi mocani bogatzi de vite Cu chimirile ticsite. ALECSANDRI P. P. 257. ♦ Inghesuit peste masura (intrun spatziu). Locurile nefiind numerotate shi platind deopotriva nu e nici un cuvint k sa stam ticsitzi k sardelele 7 inshi intrun compartiment. VLAHUTZA O. A. 233. ♦ Acoperit in intregime. Erau douazeci shi doua de bucatzi toate de aur... presarate shi ticsite cu pietre scumpe. ODOBESCU S. III 628. Trei pagini ticsite. ALECSANDRI la TDRG.

ticsit a. bine indesat: cu chimirele ticsite POP.

ticsít a adj. Plin de tot indesat: un sac ticsit biserica era ticsita de lume. Multzĭ in cit nu maĭ incap: stateaŭ ticsitzĭ k sardelele’n cutie.

tecsuit ~a a vz ticsit

ticsuit ~a a vz ticsit

TICSÍT adj. 1. v. ingramadit. 2. v. doldora. 3. v. intzesat. 4. v. aglomerat.

TICSIT adj. 1. burdushit indesat inghesuit ingramadit (rar) tescuit (reg.) bucshit. (Un geamantan ~.) 2. doldora incarcat indesat intzesat plin. (~ de bani.) 3. impinzit intzesat plin (fig.) impanat. (Loc ~.) 4. aglomerat suprapopulat. (Un teritoriu ~ de populatzie.)