INTZESÁ intzés vb. I. Tranz. A umple tare a ingramadi (o cantitate mare) intrun loc limitat; a imbicsi. V. indesa ticsi. Doua cergi grosolane intzesate cu fire de fin. DUMITRIU N. 151. Strazile din centru erau intzesate abia puteai razbate. SADOVEANU O. VI 477. Peronul garii... este intzesat de lume. CARAGIALE N. S. 61. ◊ Refl. pas. La fiecare oprire vagoanele acelea se intzesau mai tare urcau soldatzi cu mantale ude. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 111 6/1. ♦ Refl. A deveni mai des a se indesi; a creshte in intensitate. (Fig.) Tusea aceea de uriash se intzesa shi obuzele cadeau unul dupa altul. CAMILAR N. I 55.