intzesá (intzés intzesát) vb. A umple a ticsi a indesa. Lat. incessare „a invada a patrunde” intensiv de la incedĕre. Rezultatul normal *incesa a suferit o disimulatzie c..s › tz..s k in cesala › tzesala; shi apropiat astfel fonetic de tzese a capatat un sens confuz secundar de „a se amesteca” cf. DAR. Celelalte explicatzii nu sint suficiente: din lat. *intensare (REW 8693; TZicaloiu ZRPh. XLI 589); din lat. *intexare in loc de intexĕre (Pushcariu Dacor. IV 705; DAR) bazat pe sensul secundar mentzionat care nu ajunge pentru a explica semantismul din lat. *insitiare (Giuglea Dacor. II 823); din lat. *insatiātus printro metateza de la *insatzat (Pascu Arch. Rom. VIII 556); de la *intzesta bazat pe tzeasta „virf culme” (Iordan BF II 198).