intzelepciune sfs [At: PSALT. 93/4 / V: (inv) ~tzal~ ~tzil~ ~ure / E: ml intellectio onis] 1 (Inv) Cunoashtere. 2 Capacitate superioara de intzelegere shi de judecare a lucrurilor Si: (inv) intzeleptzie (2). 3 Cumpatare prudentza moderatzie determinata de experientza Si: (inv) intzeleptzie (3). 4 (Ccr) Spirit de prevedere Si: (inv) intzeleptzie (4).

INTZELEPCIÚNE s. f. 1. Capacitate superioara de intzelegere shi judecare a lucrurilor implicind o cunoashtere adinca a realitatzii experientza shi echilibru. Din nenorocire intzelepciunea nu se cumpara shi nu se poate imprumuta. C. PETRESCU A. 445. Vai! tot mai gindeshti la anii cind visam in academii Ascultind pe vechii dascali cirpocind la haina vremii Ale clipelor cadavre din volume stind sadune SHin a lucrurilor peteci cautind intzelepciune? EMINESCU O. I 140. Apologul k shi proverbul au fost totdeauna intzelepciunea natziunilor. NEGRUZZI S. I 336. ◊ (Personificat) Eu am fost cel dintii fulger intre viatza shi moarte zice intzelepciunea. Eu am fost ashezata din veshnicie inaintea tuturor inceputurilor. SADOVEANU D. P. 176. Se baga de seama dupa port shi ashezare dupa frunte shi zimbire k alta nu putea fi decit Intzelepciunea. DELAVRANCEA S. 93. 2. Prudentza chibzuintza socoteala. ◊ Loc. adv. Cu intzelepciune = (in mod) intzelept chibzuit prudent. Se vedea cit de colo k vorbea cu intzelepciune shi supunere. ISPIRESCU L. 22. Fara intzelepciune = (in mod) neintzelept imprudent orbeshte. Bathori poruncise sacuilor sai k sa nu se incumeteze fara intzelepciune in noroc shi sa nu intreprinza nimic pina nu va veni el insushi. BALCESCU O. II 104.

INTZELEPCIÚNE ~i f. 1) Facultatea de a intzelege shi de a judeca adanc lucrurile. 2) Judecata cumpanita; chibzuiala. ◊ Cu ~ cumpatat. [G.D. intzelepciunii] /<lat. intellectio ~onis

intzelepciune f. 1. calitatea celui intzelept; 2. moderatziune rezerva; 3. cunoshtintza justa naturala sau dobandita a lucrurilor. [Lat INTELLECTIONEM].

intzelepcĭúne f. (lat. intelléctio ónis d. intĕllégere léctum a intzelege). Inteligentza deshteptacĭune: intzelepcĭunea cineluĭ. Cultura: intzelepcĭunea Egiptenilor. Prudentza buna conducere in vĭatza: intzelepcĭunea practica a vĭetziĭ. Cumintzenie docilitate calitate de a fi intzelegator supus: intzelepcĭunea unuĭ copil. Caracteru fapteĭ saŭ vorbeĭ celuĭ intzelept: intzelepcĭunea unuĭ raspuns.

intzelepciúne s. f. g.d. art. intzelepciúnii

intzelepciúne s. f. g.d. art. intzelepciúnii

INTZELEPCIÚNE s. 1. (latinism rar) sapientza (inv.) intzeleptzie mandrie mandroste preamandrie. (~ lui era vestita.) 2. filozofie. (Din ~ poporului roman.) 3. chibzuiala.

INTZELEPCIUNE s. 1. (latinism rar) sapientza (inv.) intzeleptzie mindrie mindroste preamindrie. (~ lui era vestita.) 2. filozofie. (Din ~ poporului roman.) 3. chibzuiala chibzuintza chibzuire cumintzenie cumpat cumpatare judecata masura minte moderatzie ratziune socoteala socotintza tact (livr.) continentza (rar) cumintzie ponderatzie temperantza (pop.) scumpatate (inv. shi reg.) sfat (inv.) samaluire socoata tocmeala (fam.) schepsis (fig.) cumpaneala cumpanire. (Procedeaza cu multa ~.)

RARAM FACIT MIXTURAM CUM SAPIENTIA FORMA (lat.) rareori intalneshti frumusetzea shi intzelepciunea laolalta Petroniu „Satyricon” 94.

SAPIENTIA ARS VITAE EST (lat.) intzelepciunea este shtiintza vietzii Seneca „Epistulae” 95 7.

SENSUS NON AETAS INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observatzia nu varsta va aduce intzelepciunea Publilius Syrus „Sententiae” 638. Observarea mediului inconjurator shi a oamenilor da cunoshtintze shi experientza care valoreaza mai mult decat anii traitzi.