INTZELEPCIÚNE s. f. 1. Capacitate superioara de intzelegere shi judecare a lucrurilor implicind o cunoashtere adinca a realitatzii experientza shi echilibru. Din nenorocire intzelepciunea nu se cumpara shi nu se poate imprumuta. C. PETRESCU A. 445. Vai! tot mai gindeshti la anii cind visam in academii Ascultind pe vechii dascali cirpocind la haina vremii Ale clipelor cadavre din volume stind sadune SHin a lucrurilor peteci cautind intzelepciune? EMINESCU O. I 140. Apologul k shi proverbul au fost totdeauna intzelepciunea natziunilor. NEGRUZZI S. I 336. ◊ (Personificat) Eu am fost cel dintii fulger intre viatza shi moarte zice intzelepciunea. Eu am fost ashezata din veshnicie inaintea tuturor inceputurilor. SADOVEANU D. P. 176. Se baga de seama dupa port shi ashezare dupa frunte shi zimbire k alta nu putea fi decit Intzelepciunea. DELAVRANCEA S. 93. 2. Prudentza chibzuintza socoteala. ◊ Loc. adv. Cu intzelepciune = (in mod) intzelept chibzuit prudent. Se vedea cit de colo k vorbea cu intzelepciune shi supunere. ISPIRESCU L. 22. Fara intzelepciune = (in mod) neintzelept imprudent orbeshte. Bathori poruncise sacuilor sai k sa nu se incumeteze fara intzelepciune in noroc shi sa nu intreprinza nimic pina nu va veni el insushi. BALCESCU O. II 104.