INTURNÁRE s. f. (Reg.) Actziunea de a (se) inturna shi rezultatul ei; intoarcere revenire inturnat. V. inturna.

inturnare sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~nari / E: inturna] 1 (Inv; fig) Pocaintza. 2 Venire inapoi de unde a plecat Si: inturnat¹ (2). 3 Experimentare din nou a unei anumite stari afective Si: inturnat¹ (3). 4 Indreptare in directzia opusa celei in care se deplasa Si: inturnat¹ (4). 5 Intoarcere de pe o parte pe alta Si: inturnat¹ (5) invartire sucire. 6 Intoarcere a unui obiect cu josul in sus Si: inturnat¹ (6). 7 Revenire asupra celor spuse Si: inturnat¹ (7). 8 (Mtp) Intoarcere a unui farmec asupra celui care la facut Si: inturnat¹ (8). 9 (Rar) Revenire a unei boli Si: inturnat¹ (9). 10 (Rar) Renegare a propriei religii Si: inturnat¹ (10). 11 Restituire a unui imprumut Si: inturnat¹ (11). 12 Retumare a unui obiect amanetat la primirea banilor imprumutatzi Si: inturnat¹ (12).

INTURNÁRE s. f. Actziunea de a (se) inturna shi rezultatul ei; intoarcere revenire inturnat. V. inturna.

INTURNÁRE inturnari s. f. Actziunea de a (se) inturna shi rezultatul ei; intoarcere revenire. Brotacelul cinta vesel inturnarea zilelor calde. ODOBESCU S. III 77. Dupa inturnarea sa neavind ce face intra in serviciu. NEGRUZZI S. I 110.

inturnare f. 1. intoarcere din cale; 2. fig. revenire: inturnarea primaverii NEGR. [V. inturnà].

inturnáre f. Actziunea de a saŭ de a te inturna.

inturna [At: CORESI PS. 20 / V: (inv) ~truna / Pzi: intorn / E: in + turna] (Reg) 12 vtr (A face pe cineva sa vina sau) a veni inapoi de unde a plecat Si: a (se) intoarce a (se) inapoia. 3 vt (D. o stare afectiva) A cuprinde pe cineva din nou. 45 vtr A (se) indrepta in directzia opusa celei in care se deplasa. 67 vtr A (se) intoarce de pe o parte pe alta Si: a (se) invarti a (se) suci. 8 vt (D. un obiect) A intoarce cu josul in sus. 9 vt A reveni asupra celor spuse. 10 vt (Mtp; d. farmece) A intoarce asupra celui care la facut. 11 vt (Rar; d. boli) A reveni. 12 vr (Rar) Ashi renega religia. 13 vt (Ie) A ~ inima pe cineva sa ... A simtzi nevoia sa ... 14 vt (D. un imprumut) A restitui. 15 vt (D. un lucru amanetat) A da inapoi la primirea banilor.

INTURNÁ intórn vb. I. 1. Refl. A se intoarce (din drum) a se inapoia a reveni. Dar sa ma intorn unde lasasem adica la inceput. ARGHEZI P. T. 84. Sa nemerit sa apucatzi tot pe un drum k sa va inturnatzi la domiciliu. CARAGIALE O. I 46. Ramii aici pina la noapte cind sa inturna imparatul de la vinatoare. CREANGA P. 97. Sirbul se tot ducea... Apoi vesel senturna La sultan de senchina. ALECSANDRI P. P. 108. ◊ Tranz. Sufla doamneun vint Suflal pe pamint... Mindra sami intoarne. ALECSANDRI P. P. 189. (Fig.) Gindul meu pe undealearga Nui pasare sal intreaca... Numai puiul dacaar vrea K vintul lar inturna. SEVASTOS C. 84. 2. Tranz. A intoarce in alta parte a indrepta (in alta directzie) a mishca in directzie opusa. Se oprea din cind in cind shi inturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU E. 122. Ii inturnai spatele. MARIAN S. 66. Inturna ochii shi zari acele patru capete spariate. NEGRUZZI S. I 78. ◊ Fig De ce taci cind fermecata Inimami spre tinentorn? EMINESCU O. I 206. ◊ Refl. Inturninduse catre munte Lazureanul dadu drumul unui strigat puternic. SADOVEANU O. A. II 207. Facura o hora shi incepura a se inturna in dreapta shi in stinga cintind o arie salbatica cu nishte voci guturale. BOLINTINEANU O. 298. Se inturna catre boieri shi zise... NEGRUZZI S. I 148. 3. Tranz. (Popular despre stari fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva) din nou ai reveni (cuiva) v. intoarce. Te apuca shi afurisita de boala; al patrulea an de cind te tot intoarna. CONTEMPORANUL VI_I 490. Dragostea mantoarna iara. JARNÍKBIRSEANU D. 9.

A INTURNÁ intórn tranz. 1) A face sa se intoarne; a inapoia; a intoarce. 2) (despre boli sau alte stari) A lovi din nou; a intoarce. /in + a turna

A SE INTURNÁ ma intórn intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se inapoia; a se intoarce. 2) inv. A se intoarce cu fatza (spre ceva sau cineva). /in + a turna

inturnà v. a intoarce din cale: sa ma intorn cu vara4. [Vechiurom. turna = lat. medieval TORNARE a se inturna].

intórn a urná v. tr. (in shi torn saŭ lat *intornare). Intorc aduc acasa: Dumnezeŭ sa te intoarne cu bine. (Cr.). Distorc recapat (baniĭ sh. a.). Imĭ intorn vorba imĭ schimb vorba (hotarirea invoĭala promisiunea). V. refl. Revin la punctu de plecare: ma’ntorn acasa. Ploile se’ntoarna ploile revin. E bine sa se deosebeasca ma’ntorn (acasa) de ma’ntorc (la dreapta in pat).

inturnáre (reg.) s. f. g.d. art. inturnắrii

inturnáre s. f. g.d. art. inturnarii

inturná (a ~) (reg.) vb. ind. prez. 3 intoárna

inturná vb. ind. prez. 1 sg. intórn 3 sg. shi pl. intoárna

INTURNÁRE s. v. inapoiere intoarcere revenire venire.

inturnare s. v. INAPOIERE. INTOARCERE. REVENIRE. VENIRE.

INTURNÁ vb. v. da inapoia intoarce plati reaparea recidiva restitui reveni veni.

inturna vb. v. DA. INAPOIA. INTOARCE. PLATI. REAPAREA. RECIDIVA. RESTITUI. REVENI. VENI.

inturná vb. tranz. refl. (reg.) A (se) intoarce: „Cine focu o grebla? / Mandrutzu’ dacanturna” (Papahagi 1925: 170). Din in + turna (< lat. tornare) (SHaineanu Scriban DEX MDA).

inturná vb. tranz. refl. A (se) intoarce: „Cine focu o grebla? / Mandrutzu’ dacanturna” (Papahagi 1925: 170). Lat. tornare (Felecan 2011).