inapoiere sf [At: MAIORESCU D. I 145 / Pl: ~ri / E: inapoia¹] 1 Restituire. 2 Revenire la locul din care sa plecat. 3 Impiedicare a cuiva sa munceasca. 4 Impiedicare a cuiva sashi dezvolte inteligentza. 5 (Is) ~ mintala Dezvoltare mintala inferioara a unui individ fatza de varsta care o are. 6 (Ias) Insuficienta dezvoltare psihica shi intelectuala a unui individ. 7 Ramanere in urma din punct de vedere politic social cultural economic etc. 8 (Fig) Retrogradare. 9 (Fig) Regres. 10 (Fig) Dispretzuire. 11 (Fig) Umilire.

INAPOIÉRE inapoieri s. f. Actziunea de a (se) inapoia. 1. Restituire. 2. Intoarcere revenire. La inapoiere na mai gasit pe nimeni. 3. Fig. Stare inapoiata raminere in urma (in dezvoltare in conceptzii etc.); p. ext. regres.

INAPOIÉRE ~i f. 1) v. A INAPOIA shi A SE INAPOIA. 2) Ramanere in urma. ~ economica. ◊ ~ mintala stare a unei persoane slab dezvoltate mintal. /v. a inapoia

inapoiere f. actziunea de a (se) inapoia: 1. restitutziune; 2. intoarcere: dupa inapoierea lui; 3. fig. regres.

inapoĭére f. Actziunea de a da inapoĭ restituire: inapoĭerea uneĭ datoriĭ. Fig. Starea omuluĭ ramas inapoĭ cu cultura saŭ cu ideile. Cu intz. de „inturnare intoarcere din calatorie” e abs. fals!

!inapoiére (ina/ina) s. f. g.d. art. inapoiérii; pl. inapoiéri

inapoiére s. f. (sil. mf. in) g.d. art. inapoiérii; pl. inapoiéri

inapoiez ind ger. iere inf. s.

INAPOIÉRE s. 1. v. rambursare. 2. redare restituire. (~ bunurilor luate cuiva.) 3. v. intoarcere.

INAPOIERE s. 1. rambursare restituire (rar) restitutzie (pop.) intoarcere (inv.) ramburs reinturnare. (~ unei datorii.) 2. redare restituire. (~ bunurilor luate cuiva.) 3. intoarcere revenire venire (pop.) inturnare inturnat. (Dupa ~ lui acasa.)