INTURNÁ intórn vb. I. 1. Refl. A se intoarce (din drum) a se inapoia a reveni. Dar sa ma intorn unde lasasem adica la inceput. ARGHEZI P. T. 84. Sa nemerit sa apucatzi tot pe un drum k sa va inturnatzi la domiciliu. CARAGIALE O. I 46. Ramii aici pina la noapte cind sa inturna imparatul de la vinatoare. CREANGA P. 97. Sirbul se tot ducea... Apoi vesel senturna La sultan de senchina. ALECSANDRI P. P. 108. ◊ Tranz. Sufla doamneun vint Suflal pe pamint... Mindra sami intoarne. ALECSANDRI P. P. 189. (Fig.) Gindul meu pe undealearga Nui pasare sal intreaca... Numai puiul dacaar vrea K vintul lar inturna. SEVASTOS C. 84. 2. Tranz. A intoarce in alta parte a indrepta (in alta directzie) a mishca in directzie opusa. Se oprea din cind in cind shi inturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU E. 122. Ii inturnai spatele. MARIAN S. 66. Inturna ochii shi zari acele patru capete spariate. NEGRUZZI S. I 78. ◊ Fig De ce taci cind fermecata Inimami spre tinentorn? EMINESCU O. I 206. ◊ Refl. Inturninduse catre munte Lazureanul dadu drumul unui strigat puternic. SADOVEANU O. A. II 207. Facura o hora shi incepura a se inturna in dreapta shi in stinga cintind o arie salbatica cu nishte voci guturale. BOLINTINEANU O. 298. Se inturna catre boieri shi zise... NEGRUZZI S. I 148. 3. Tranz. (Popular despre stari fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva) din nou ai reveni (cuiva) v. intoarce. Te apuca shi afurisita de boala; al patrulea an de cind te tot intoarna. CONTEMPORANUL VI_I 490. Dragostea mantoarna iara. JARNÍKBIRSEANU D. 9.