intrupat ~a a [At: MINEIUL (1776) 41/1 / V: ~pit / Pl: ~atzi ~e / E: intrupa] 1 Care a capatat trup Si: incarnat incorporat (inv) impielitzat. 2 Care a luat fiintza Si: zamislit. 34 Cu trup (de om sau) de animal. 5 (Fig) Bine facut. 6 Concretizat. 7 Creat. 8 Personificat. 9 Sintetizat. 10 Incorporat intrun singur tot Si: reunit impreunat inglobat. 11 Care formeaza o trupa.

INTRUPÁT A intrupatzi te adj. Care a luat trup fiintza. Umbra intrupata in om cazu k moarta pe pat. EMINESCU N. 62. ◊ Fig. Vad visentrupate gonind dupa vise. EMINESCU O. I 40.

intrupa [At: CORESI EV. 101/16 / V: (inv; cscj) ~pi / Pzi: ~pez intrup / E: in + trup] 12 vtr (Bis) (A da sau) a lua forma concreta de trup omenesc Si: a (se) incarna a (se) incorpora (inv) a (se) impielitza. 34 vtr A (se) concretiza. 5 vt A crea. 67 vtr A (se) personifica. 8 vt A incorpora intrun singur tot. 9 vt A forma o trupa.

INTRUPÁ intrupez vb. I. 1. Refl. A lua forma concreta a se concretiza. V. intruchipa. Cind figura amicului Costica sa intrupat intreaga in imaginatzia lor totzi trei i zimbesc cu dragoste. CARAGIALE O. II 217. [In «Diana cu ciuta»] par a se fi intrupat toate cugetarile cele mai nobile... ce instinctul vinatoriei a putut vreodata sa insufle unor oameni de geniu. ODOBESCU S. III 52. ◊ Tranz. Parea cashi croieshte un plan sau k se pregateshte sa intrupeze o hotarire mai dinainte luata. HOGASH M. N. 221. E o fapturaaievea cu gind din gindul meu Dintrun noian de raze am intrupato eu. EMINESCU O. IV 173. SHi coborind din soare a tale cugetari Ai intrupa cintarea sublimei deshteptari. BELDICEANU P. 135. 2. Tranz. (Invechit) A alcatui un singur corp a uni a impreuna intrun singur tot. SHtefanvoda puse in gind... antrupa tzara lui Radu cu Moldova. ISPIRESCU la TDRG. El voieshte a intrupa toata rominimea intrun singur stat. BALCESCU O. II 13.

A INTRUPÁ ~éz tranz. 1) A face sa se intrupeze. 2) A uni intrun timp comun. /in + trup

A SE INTRUPÁ pers. 3 se ~eáza intranz. Ashi gasi expresia materiala; a capata forma concreta; a se intruchipa; a se materializa. /in + trup

intrupà v. 1. a forma un singur trup a incorpora; 2. a lua corp; 3. se zice in special de Cuvantul lui Dumnezeu care s’a facut om.

intrupéz v. tr. (d. trup). Incorporez anexez: a intrupa o provincie uneĭ tzarĭ. Reproduc reprezent: acest om intrupeaza viclenia. V. refl. Ĭaŭ corp imĭ formez corp; ma incorporez: Iisus Hristos s’a intrupat din spiritu sfint shi din fecĭoara Maria (Crezu). Vechĭ shi intruposhez. V. incarnez.

intrupá (a ~) vb. ind. prez. 3 intrupeáza

intrupá vb. ind. prez. 1 sg. intrupéz 3 sg. shi pl. intrupeáza

INTRUPÁT adj. incarnat intruchipat personificat.

INTRUPAT adj. incarnat intruchipat personificat.

INTRUPÁ vb. 1. a (se) incarna a (se) intruchipa (inv.) a (se) impelitza a (se) inchipui a (se) incorpora a (se) omeni. (Sa ~ luand infatzishare de femeie.) 2. v. concretiza. 3. v. personifica.

INTRUPÁ vb. v. alipi anexa atasha incorpora.

intrupa vb. v. ALIPI. ANEXA. ATASHA. INCORPORA.

INTRUPA vb. 1. a (se) incarna a (se) intruchipa (inv.) a (se) impelitza a (se) inchipui a (se) incorpora a (se) omeni. (Sa ~ luind infatzishare de femeie.) 2. a (se) concretiza a (se) incarna a (se) intruchipa a (se) materializa a (se) realiza (rar) a (se) sensibiliza. (Iata cum a fost ~ aceasta idee.) 3. a incarna a intruchipa a personifica a reprezenta a simboliza (inv.) a inchipa. (El ~ fortza brutala.)