INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. 1. Care a luat formă materială, reală; întrupat. 2. (În sintagma) Unghie incarnată = unghie care crește în carne; onixis. [Var.: încarnát, -ă adj.] – V. incarna.

incarnat¹ sn [At: STAMATI, D. / V: în~ / Pl: ~uri / E: fr incarnat, it incarnato] (Rar) Culoare roșie-vișinie (asemănătoare cu a cărnii).

incarnat², ~ă a [At: MACEDONSKI, O. IV, 84 / V: în~ / Pl: ~ați, ~e / E: incarna] 1 Întrupat. 2 Transformat în om. 3 Concretizat. 4 (D. personajele din piese de teatru) Interpretat. 5 (Îs) Unghie ~ă Unghie crescută în carne Si: onixiris.

INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. 1. Care a luat formă materială, reală; întrupat. 2. (În sintagma) Unghie încarnată = unghie care crește în carne; onixis.^[1] [Var.: încarnát, -ă adj.] – V. incarna. corectată

INCARNÁT, -Ă, incarnați, -te, adj. (Și în forma încarnat) 1. Întrupat, personificat. Printre ele se afla o baroană... ce mergea la Viena: urîciune încarnată. BOLINTINEANU, O. 271. 2. Fig. Înverșunat; pasionat. Luăm... asupră-ne a convinge pe cel mai încarnat logician. MACEDONSKI, O. IV. 84. 3. (Numai în expr.) Unghie încarnată = unghie care crește în carne. – Variantă: încarnát, -ă adj.

INCARNÁT, -Ă I. adj. 1. care a luat formă materială; întrupat. 2. (fig.) înverșunat, pasionat. II. adj., s. n. (de) culoarea cărnii. (< fr. incarnat, it. incarnato)

INCARNÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A INCARNA și A SE INCARNA. 2) Care manifestă dârzenie sporită (în acțiuni); cu exces de pasiune (pentru ceva); înverșunat. 3) (despre unghii) Care a pătruns în carne. /v. a (se) incarna

incarnat n. coloare roșie ca a cârnei: frumosul incarnat pe fața ta cea albă BOL.

*incarnát, -ă adj. 1. Întrupat, 2. (fr. incarnat). Roș ca carnea. S. n., pl. urĭ. Coloarea roșie ca carnea.

incarna [At: GR. BĂN. / V: în~ / Pzi: ~nez / E: fr incarner, lat incarnare] 1-2 vtr A (se) întrupa. 3-4 vtr A (se) transforma în om. 5 vr A lua o formă concretă, reală. 6 vt (Fig) A juca un rol într-o piesă. 7 vr (D. unghii) A crește în carne.

încarna v vz incarna

încarnat, ~ă a vz incarnat²

INCARNÁ, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consistență materială, a întrupa; fig. a reda (ceva) într-o formă concretă. – Variantă: încarná vb. I.

INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].

ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.

INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ◊ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a crește în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)

A INCARNÁ ~éz tranz. 1) A face să se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta într-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare^[1]

A SE INCARNÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe spirituale) A se transforma în om sau animal. 2) fig. A-și găsi expresie materială; a căpăta forma concretă; a se întrupa; a se întruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare^[1]

incarnà v. a (se) întrupa.

*incarnéz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). Întrupez. V. refl. Mă întrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolicĭ). – Și înc-.

încarnéz, V. incarnez.

!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză

încarná v. incarná

incarná (a se întrupa, despre unghii, a crește în carne) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incarneáză^[1]

incarna

INCARNÁT adj. v. personificat.

INCARNAT adj. întruchipat, întrupat, personificat.

INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.^[1]

INCARNA vb. 1. a (se) întruchipa, a (se) întrupa, (înv.) a (se) împelița, a (se) închipui, a (se) încorpora, a (se) omeni. (S-a ~, luînd înfățișare de bărbat.) 2. a (se) concretiza, a (se) întruchipa, a (se) întrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iată cum a fost ~ acest element.) 3. a întruchipa, a întrupa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (înv.) a închipa. (El ~ forța brutală.)