personifica vt [At: I. GOLESCU C. / V: (inv) ~ia / Pzi: personific / E: fr personnifier] 1 (D. lucruri animale fenomene) A evoca a reprezenta trasaturile unei persoane (1). 2 (C. i. lucruri animale fenomene) A atribui insushiri omeneshti Si: (rar) a personaliza (inv) a personisi. 3 (Pex) A simboliza. 4 A gasi expresia concreta in cineva sau in ceva a exemplifica printro persoana (1) sau printrun personaj care poseda in cel mai inalt grad o calitate un anumit caracter un defect Si: a incarna a intruchipa a intrupa.

PERSONIFICÁ personific vb. I. Tranz. 1. (Folosit shi absolut) A trata lucrurile animalele fenomenele k pe nishte oameni vii atribuindule insushiri omeneshti. In personificarile artistice k shi in comparatzii exista doi termeni diferitzi: unul ceea ce e de personificat shi altul ceea ce personifica. GHEREA ST. CR. III 299. ◊ Refl. impers. Trebuie k termenii personificarii sa fie cit se poate de deosebitzi: nu se personifica un codru printrun cring nici invers. GHEREA ST. CR. III 301. 2. A intrupa a intruchipa. Geniul grec... ia indumnezeit pe aceshti inventatori primitivi [ai focului] personificindui in zeul Prometheus. GHEREA ST. CR. III 189. Personificase intrinsul tot meritul deshteptarii natzionale. GHICA A. 38.

PERSONIFICÁ vb. I. tr. 1. A atribui unui lucru unui animal etc. insushiri omeneshti. 2. A realiza a contura perfect un personaj o idee etc.; a intruchipa. [P.i. personífic. / cf. it. personificare fr. personnifier].

PERSONIFICÁ vb. tr. 1. a atribui unui lucru unui animal fenomen etc. insushiri omeneshti; a personaliza. 2. a realiza a contura perfect un personaj o idee etc.; a intruchipa a incarna. (< fr. personnifier it. personificare)

A PERSONIFICÁ personífic tranz. 1) (animale plante fenomene lucruri) A inzestra cu insushiri omeneshti; a umaniza. 2) (caractere calitatzi defecte etc.) A prezenta dand expresie materiala; a exemplifica printro persoana sau printrun personaj; a intruchipa; a intrupa; a incarna. El personifica onestitatea. /<fr. personnifier

personificà v. a atribui unui lucru neinsufletzit caracterul sentimentele unei persoane reale: paganii personificau toate fortzele naturei.

personifia v vz personifica

*personífic a á v. tr. (d. persoana shi fic k’n edific; fr. personnifier). Atribuĭ unuĭ lucru saŭ uneĭ fiintze abstracte figura sentimentele vorba uneĭ persoane: Boileau in pĭesa „le Lutrin (Strana)” a personificat in gluma Trindavia. Pin anal. Reprezent supt trasaturile uneĭ persoane un lucru saŭ o fiintza abstracta: pictoriĭ personifica timpu supt trasaturile unuĭ batrin armat c’o coasa. Realizez intrunesc in mine: acest tinar personifica toata vitejia stramoshilor luĭ.

personificá (a ~) vb. ind. prez. 3 personífica

personificá vb. ind. prez. 1 sg. personífic 3 sg. shi pl. personífica

personifica (ind. prez. 3 sg. shi pl. personifica)

PERSONIFICÁ vb. 1. (rar) a personaliza (inv.) a personisi. (Poetul ~ obiectele.) 2. a incarna a intruchipa a intrupa a reprezenta a simboliza (inv.) a inchipa. (El ~ fortza brutala.)

PERSONIFICA vb. 1. (rar) a personaliza (inv.) a personisi. (Poetul ~ obiectele.) 2. a incarna a intruchipa a intrupa a reprezenta a simboliza (inv.) a inchipa. (El ~ fortza brutala.)