PERSONIFICÁ personific vb. I. Tranz. 1. (Folosit shi absolut) A trata lucrurile animalele fenomenele k pe nishte oameni vii atribuindule insushiri omeneshti. In personificarile artistice k shi in comparatzii exista doi termeni diferitzi: unul ceea ce e de personificat shi altul ceea ce personifica. GHEREA ST. CR. III 299. ◊ Refl. impers. Trebuie k termenii personificarii sa fie cit se poate de deosebitzi: nu se personifica un codru printrun cring nici invers. GHEREA ST. CR. III 301. 2. A intrupa a intruchipa. Geniul grec... ia indumnezeit pe aceshti inventatori primitivi [ai focului] personificindui in zeul Prometheus. GHEREA ST. CR. III 189. Personificase intrinsul tot meritul deshteptarii natzionale. GHICA A. 38.