intovarashit¹ sn [At: DA ms / V: ~rosh~ / Pl: ~uri / E: intovarashi] 17 Intovarashire (17).

intovarashit² ~a a [At: DRAGHICI R. 149/12 / V: (reg) ~rosh~ ~orovashat / Pl: ~itzi ~e / E: intovarashi] 1 Condus pe drum. 2 (Pex) Insotzit. 3 (Pex) Intamplat in acelashi timp. 4 Plecat la drum simultan cu cineva. 5 (Spc) Asociat cu cineva. 6 (D. lucruri) Pus sau gasit alaturi de un alt lucru.

INTOVARASHÍT A intovarashitzi te adj. (In tzarile care construiesc socialismul; despre tzarani muncitori) Intrat intro intovarashire agricola membru al unei intovarashiri. (Substantivat) Realizarea planului lucrarilor agricole de toamna constituie o datorie patriotica a tzaranimii a tuturor colectivishtilor shi intovarashitzilor a tuturor muncitorilor shi tehnicienilor din S.M.T.uri. SCINTEIA 1953 nr. 2767. Arasera shi semanasera tarlaua intovarashitzilor cu griu de toamna. MIHALE O. 9.

intovarashi [At: CANTEMIR IST. 302 / V: (ivp) ~roshi / Pzi: ~shesc / E: in + tovarash] 1 vt A insotzi pe cineva pe un drum intro calatorie etc. 2 vt (Pex) A acompania pe cineva sau ceva. 3 vt (D. evenimente) A avea loc simultan. 4 vt (D. fenomene) A aparea concomitent. 5 vr A pleca la drum simultan cu cineva. 6 vr A se imprieteni. 7 vr A se asocia cu cineva Si: a se alia a se incardashi a se insotzi. 8 vr (Rar) A se casatori. 9 vr (Spc; iuz) A forma o cooperativa agricola.

INTOVARASHÍ intovarashesc vb. IV. 1. Tranz. A insotzi a fi tovarash de drum cu cineva a merge pe acelashi drum cu cineva. Vreo doua batrine ma intovarashesc pina acolo. CAMIL PETRESCU U. N. 293. Titu Herdelea se bucura k va intovarashi singur pe Nadina. REBREANU R. I 230. Sa ne datzi voie a va intovarashi pina acolo. ALECSANDRI T. I 145. ◊ Fig. SHoseaua ce vine de la Cirlibaba intovarashind Someshul cind in dreapta cind in stinga. REBREANU I. 9. ♦ (Despre fenomene evenimente) A avea loc cu necesitate in acelashi timp cu altceva; a insotzi. Turburarile cari au intovarashit moartea imparatului Alexandru... inlatura pentru moment temerile unui razboi. GHICA S. 129. 2. Refl. Ashi lua (pe cineva) k tovarash a face tovarashie cu cineva; a se lega a se alia. Vatzi intovarashit cu feciorul Nataliei. CAMILAR N. II 386. Cu aceshti voinici se intovarashi shi un... pui de romin. ISPIRESCU L. 200. Nu te intovarashi cu omul becisnic. NEGRUZZI S. I 248. 3. Refl. reciproc. A forma o intovarashire agricola. Foloasele mari care mii shi zeci de mii de tzarani leau avut de pe urma faptului k sau intovarashit shi k shiau lucrat pamintul in comun... sint un puternic indemn pentru sute de mii de tzarani muncitori de a forma intovarashiri. SCINTEIA 1952 nr. 2376.

A INTOVARASHÍ ~ésc tranz. 1) A urma in calitate de tovarash; a insotzi; a acompania; a conduce. 2) A face sa se intovarasheasca. /in + tovarash

A SE INTOVARASHÍ ma ~ésc intranz. 1) A deveni tovarash (unul cu altul); a stabili relatzii de tovarashie; a se asocia. 2) A fi tovarash (unul cu altul); a fi in relatzii de tovarashie. /in + tovarash

intovarashì v. 1. a insotzi; 2. a se asocia. [V. tovarash].

intovarashésc v. tr. (d. tovarash). Asociez. V. refl. Ma asociez. V. insimbrez.

intovarashí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intovarashésc imperf. 3 sg. intovarasheá; conj. prez. 3 sa intovarasheásca

intovarashí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intovarashésc imperf. 3 sg. intovarasheá; conj. prez. 3 sg. shi pl. intovarasheásca

INTOVARASHÍ vb. 1. v. insotzi. 2. a insotzi a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. v. asocia.

INTOVARASHI vb. 1. a acompania a conduce a duce a insotzi a petrece (reg.) a introloca. (La ~ pina la poarta.) 2. a insotzi a urma. (Te ~ oriunde vei pleca.) 3. a se asocia a se grupa a se insotzi a se uni (inv. shi pop.) a se prinde (reg.) a se ortaci (Mold. shi Transilv.) a se insimbra (prin Transilv.) a se sotzi (inv.) a intra. (Vino sa te ~ cu mine.)