INTOVARASHÍ intovarashesc vb. IV. 1. Tranz. A insotzi a fi tovarash de drum cu cineva a merge pe acelashi drum cu cineva. Vreo doua batrine ma intovarashesc pina acolo. CAMIL PETRESCU U. N. 293. Titu Herdelea se bucura k va intovarashi singur pe Nadina. REBREANU R. I 230. Sa ne datzi voie a va intovarashi pina acolo. ALECSANDRI T. I 145. ◊ Fig. SHoseaua ce vine de la Cirlibaba intovarashind Someshul cind in dreapta cind in stinga. REBREANU I. 9. ♦ (Despre fenomene evenimente) A avea loc cu necesitate in acelashi timp cu altceva; a insotzi. Turburarile cari au intovarashit moartea imparatului Alexandru... inlatura pentru moment temerile unui razboi. GHICA S. 129. 2. Refl. Ashi lua (pe cineva) k tovarash a face tovarashie cu cineva; a se lega a se alia. Vatzi intovarashit cu feciorul Nataliei. CAMILAR N. II 386. Cu aceshti voinici se intovarashi shi un... pui de romin. ISPIRESCU L. 200. Nu te intovarashi cu omul becisnic. NEGRUZZI S. I 248. 3. Refl. reciproc. A forma o intovarashire agricola. Foloasele mari care mii shi zeci de mii de tzarani leau avut de pe urma faptului k sau intovarashit shi k shiau lucrat pamintul in comun... sint un puternic indemn pentru sute de mii de tzarani muncitori de a forma intovarashiri. SCINTEIA 1952 nr. 2376.