intorsatura sf [At: DAMÉ T. / Pl: ~ri / E: intors + (a)tura)] 1 Sucire. 2 Indoitura. 3 Cotitura a unui drum sau a unei ape. 46 (Fig) Schimbare in desfashurarea unor (intamplari) (evenimente sau) convorbiri. 7 (Fig) Schimbare de orientare in atitudinea unei persoane. 8 Mod de a dispune cuvintele sau propozitziile intro fraza pentru a obtzine efectul dorit Si: turnura. 910 (Is) ~ de limba Rostire cu greutate (sau cu gresheli) a unor succesiuni de cuvinte. 11 (Mtp) Intoarcere (36). 12 (Is) ~ra brazdei (unui ogor; izlaz etc.) Aratura de toamna.

INTORSATÚRA intorsaturi s. f. 1. Cotitura sherpuire a unui drum sau a unei ape (v. curba); fig. schimbare in mersul sau dezvoltarea unei intimplari; curs nou infatzishare noua. Il priveau serioshi cugetind shi ei la naprasnicele intorsaturi ale vietzii. SADOVEANU O. VII 63. Cosma Buruiana infricoshat de intorsatura ceo lua intimplarea care el o povestise... incerca sa indulceasca putzin lucrurile. REBREANU R. I 87. Comaneshteanu nemultzumit de intorsatura ce o luau lucrurile raspunse aspru. D. ZAMFIRESCU R. 48. 2. Fig. (Rar) Mladiere modulatzie intonatzie (noua). Marshul sprinten cuntorsaturi vioaie subtziri sfredelitoare se revarsa limpede in linishtea noptzii de toamna. SANDUALDEA U. P. 127. 3. Fig. Fel de a asheza cuvintele (sau propozitziile) intro fraza. Vorbea rar incet cum vorbise totdeauna dar cu alt shir shi alta intorsatura in cuvinte. GALAN Z. R. 66.

INTORSATÚRA ~i f. 1) Loc unde ceva ishi schimba directzia. 2) Forma arcuita rezultata din schimbarea directziei (unui drum unei ape curgatoare). 3) Schimbare neashteptata in desfashurarea evenimentelor; turnura. 4) fig. Constructzie rezultata din dispunerea specifica a cuvintelor. 5) Variatzie a tonului vocii. /intors + suf. ~atura

intorsatura f. mod de a dispune vorbele sau cugetarile.

intorsatúra f. pl. ĭ. Rezultatu intoarceriĭ modu de a te intoarce de a ocoli de a te rasuci: trasura s’a rasturnat la o intorsatura pisica a scapat de cine pin citeva intorsaturĭ acest dansator are intorsaturĭ elegante acesta face o poezie dintr’o intorsatura de condeĭ. Variatziune in vorba stil cintec: intorsaturile cinteculuĭ privighitoriĭ (V. vers). Modu de a te intoarce de a prezenta lucrurile: a da o intorsatura originala ideilor tale a da o intorsatura ridicula vorbelor cuĭva. Modu cum se prezenta: afacerea ĭa o intorsatura grava (V. turnura).

intorsatúra s. f. g.d. art. intorsatúrii; pl. intorsatúri

intorsatúra s. f. g.d. art. intorsatúrii; pl. intorsatúri

INTORSATÚRA s. v. cotitura.

INTORSATÚRA s. v. turnura.

intorsatura s. v. TURNURA.

INTORSATURA s. cot cotitura curba intortochetura ocol rasucitura serpentina sinuozitate sherpuire sherpuitura (rar) indoitura (pop.) cirmeala cirnitura intorsura sucitura (Olt. shi Ban.) covei. (~ a unui drum.)