intonatzie sf [At: ODOBESCU S. I 225 / V: (rar) ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~i / E: fr intonation] 1 (Muz) Emitere corecta a inaltzimii unui sunet. 2 Incepere a unei bucatzi muzicale. 3 Variatzie de inaltzime a vocii in timpul vorbirii Si: accent inflexiune ton.

INTONÁTZIE intonatzii s. f. Felul in care se ridica shi se coboara glasul in timpul vorbirii felul (uneori specific unei limbi) in care se accentueaza un cuvint o fraza; tonul sau modulatzia vorbirii. Intonatzia shi pauza prezinta o mare importantza practica in lectura operelor shtiintzifice artistice etc. IORDAN L. R. 544. Are o intonatzie straina afectata cam pe nas. BASSARABESCU V. 48. Ba bine k nu zise Anicutza cu o ushoara intonatzie copilareasca. D. ZAMFIRESCU R. 106. ♦ (Muz.) Emitere a sunetelor cu vocea. Intonatzie falsa. ▭ Din intonatziile muzicale care circula in popor care sint prezente in conshtiintza sa compozitorul trebuie sa dea prioritate la cele mai de pretz. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 297 3/2. Varianta: (invechit) intonatziúne (pronuntzat tziu) (ODOBESCU S. I 225) s. f.

INTONÁTZIE s.f. 1. Modulatzia vocii in timpul vorbirii. 2. (Muz.) Maniera de a intona un sunet cu vocea sau cu un instrument. ♦ Faptul de a incepe cantarea unei bucatzi vocale. [Gen. iei var. intonatziune s.f. / cf. it. intonazione fr. intonation].

INTONÁTZIE s. f. 1. modulatzia vocii in timpul vorbirii. 2. (muz.) maniera de a intona un sunet cu vocea sau cu un instrument. (< fr. intonation)

INTONÁTZIE ~i f. 1) Grad de modulare a vocii in timpul vorbirii; ton. 2) Mod de emitere a sunetelor unei melodii. [G.D. intonatziei] /<fr. intonation it. intonazione^[1]

intonatziune sf vz intonatzie

INTONATZIÚNE s.f. v. intonatzie.

intonatzi(un)e f. 1. mod de a intona; 2. tonul vocii: a varia intonatziunile vorbind.

*intonatziúne f. (d. lat. intonare a intona). Modu de a intona cu vocea saŭ cu un instrument. Tonu care tzil ĭeĭ cind vorbeshtĭ orĭ citeshtĭ cu voce: atzĭ varia intonatziunile. SHi átzie.

intonátzie (tzie) s. f. art. intonátzia (tzia) g.d. art. intonátziei; pl. intonátzii art. intonátziile (tzii)

intonátzie s. f. (sil. tzie) art. intonátzia (sil. tzia) g.d. art. intonátziei; pl. intonátzii art. intonátziile (sil. tzii)^[1]

intonatzie

INTONÁTZIE s. 1. v. inflexiune. 2. v. ton.^[1]

INTONATZIE s. 1. inflexiune intonare mladiere modulare modulatzie ton tonalitate. (O voce cu ~i placute.) 2. accent ton. (Vorbea cu un avint shi o ~ plina de caldura.)

intonatzie (intonare) I. 1. Redare exacta a inaltzimii* sunetelor in interpretarea vocala shi instrumentala in solfegiere*; fixarea i. mai ales in repetitzii este precedata de „darea tonului” de catre dirijor shi uneori de intonarea fragmentului initzial ce trebuie cantat de catre intreg ansamblul (I 2). 2. Contur al melodiei* curba a inaltzimilor (2) in cadrul discursului muzical. 3. In cintul greg.* formula (I 1) cantata de oficiant shi reluata de catre cor* sau de catre comunitate. 4. Muzica de orga avand acelashi rol de preludiere k shi i. (2) [v. preludiu (1)]. De scurta durata i. este un mijloc eficace de fixare a „tonului” shi in unele momente a modulatziei*. I. poate fi scrisa (intro forma aleasa de organistulcompozitor: introitus* intrada* preludiu* toccata*) sau improvizata. Astfel de i. au fost transmise de cei doi Gabrieli (Intonazioni d’organo 1593). Exista tzari (Frantza Anglia TZarile de Jos Spania Portugalia) in care termenul nu se intalneshte fiind mai curand sin. cu ricercar*. In sec. 17 mai apare in Germania. II. 1. In muzicologia* sovietica notziunea generica pentru ansamblul trasaturilor structurale shi de ethos* ale unei muzici pop. trasaturi transmise implicit artei culte natzionale orientate spre aceasta muzica (интоиаиня). 2. In muzicologia romaneasca i. pop. i. folclorica (sau biz.) suma caracteristicilor melodiceritmice ale cantului pop. sau biz. desenul caracteristic al acestui cantec. Sin.: melos pop. (v. melodie).

INTONÁTZIE s. f. (cf. it. intonazione fr. intonation): 1. modulatzie a vocii in timpul vorbirii; variatzie de inaltzime in modul de emitere a unei transhe sonore. ◊ ~ ascendénta: emitere a transhei sonore pe un ton mai inalt. ◊ ~ descendénta: emitere a transhei sonore pe un ton mai scazut. ◊ ~ enuntziatíva: i. normala obishnuita continua care caracterizeaza o propozitzie enuntziativa. ◊ ~ interogatíva: i. ascendenta intrebatoare care ajuta la realizarea unei intrebari care caracterizeaza o propozitzie interogativa. ◊ ~ exclamatíva: i. descendenta a mirarii ce sugereaza o stare sufleteasca ce ajuta la realizarea unei exclamari ce caracterizeaza o propozitzie exclamativa. ◊ ~ predicatíva: i. specifica predicatului care sugereaza actziunea verbului predicat. ◊ ~ suplimentára: i. care se adauga celei obishnuite enuntziative pentru a evidentzia anumite categorii (vocativul imperativul anumite adverbe shi interjectzii predicative). 2. fel specific de a pronuntza un sunet vocalic.