INTONÁTZIE intonatzii s. f. Felul in care se ridica shi se coboara glasul in timpul vorbirii felul (uneori specific unei limbi) in care se accentueaza un cuvint o fraza; tonul sau modulatzia vorbirii. Intonatzia shi pauza prezinta o mare importantza practica in lectura operelor shtiintzifice artistice etc. IORDAN L. R. 544. Are o intonatzie straina afectata cam pe nas. BASSARABESCU V. 48. Ba bine k nu zise Anicutza cu o ushoara intonatzie copilareasca. D. ZAMFIRESCU R. 106. ♦ (Muz.) Emitere a sunetelor cu vocea. Intonatzie falsa. ▭ Din intonatziile muzicale care circula in popor care sint prezente in conshtiintza sa compozitorul trebuie sa dea prioritate la cele mai de pretz. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 297 3/2. Varianta: (invechit) intonatziúne (pronuntzat tziu) (ODOBESCU S. I 225) s. f.