turnura sf [At: ALECSANDRI T. 1385 / V: (inv) niu~ / Pl: ~ri / E: fr tournure] 1 (Iuz) TZinuta a corpului Si: aspect infatzishare. 2 (Iuz) Pernitza sau bucata de stofa care femeile o purtau sub rochie la spate mai jos de talie Si: (iuz) turnel¹. 3 Fel in care se prezinta lucrurile fenomenele etc. 4 Schimbare (neashteptata) survenita in desfashurarea unor imprejurari a unor evenimente etc. Si: cotitura intorsatura. 5 (Spc) Fel in care sunt ashezate cuvintele intro fraza.

TURNÚRA turnuri s. f. 1. Schimbare (neashteptata) in desfashurarea evenimentelor; cotitura intorsatura. 2. Fel in care sint ashezate cuvintele intro fraza; aspect. 3. Pernitza sau bucata de stofa care femeile o purtau odinioara la spate sub rochie mai jos de talie. Ideile romantice din acea vreme ne vor face tot aceeashi intiparire k shi nishte grece din Atena veche cu turnura. GHEREA ST. CR. I 321. Varianta: (3) turniúra (G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 296) s. f.

TURNÚRA s.f. I. 1. Infatzishare aspect (exterior) sub care se prezinta lucrurile faptele. ♦ Intorsatura. 2. Fel in care sunt ashezate cuvintele intro fraza. II. Pernitza sau bucata de stofa purtata odinioara de femei la spate sub rochie mai jos de talie. [< fr. tournure].

TURNÚRA s. f. I. 1. infatzishare aspect (exterior) sub care se prezinta lucrurile faptele. ◊ intorsatura. 2. fel in care sunt ashezate cuvintele intro fraza. II. pernitza sau bucata de stofa purtata odinioara de femei la spate sub rochie mai jos de talie. (< fr. tournure)

TURNÚRA¹ ~i f. 1) Schimbare brusca shi neashteptata in desfashurarea evenimentelor; intorsatura. 2) Aspect general al unei evolutzii sau al unui fapt. 3) Maniera de gandire exprimata prin ordinea eshalonarii cuvintelor in fraza. [G.D. turnurii] /<fr. tournure

TURNÚRA² ~i f. inv. Pernutza sau bucata de material care se purta la spate sub rochie mai jos de talie. [G.D. turnurii] /<fr. tournure

turnura f. 1. mod de a intoarce de a prezenta un lucru: a da o turnura originala ideilor sale; 2. modul cum se prezinta lucrurile: aceasta afacere iea o turnura rea; 3. mod de a fi aparentza exterioara: turnura de diplomat AL.; 4. pernitza de pus sub jupa unei rochi: turnure din par de cal (= fr. tournure).

*turnúra f. pl. ĭ (fr. tournure d. tourner a inturna a intoarce). Intorsatura: turnura vorbelor a frazeĭ a uneĭ afacerĭ. Aer aparentza calcatura (Iron.): turnura de diplomat. O pernutza care cocoanele dupa moda dintre 18681890 o purtaŭ incinsa pe supt rochie in partea din apoĭ k sa para maĭ grase ceĭa ce azĭ pare adevarat monstruos (Vulg. turnél shi turnĭúr).

turniura sf vz turnura

TURNIÚRA s. f. v. turnura.

turnúra s. f. g.d. art. turnúrii; pl. turnúri

turnúra s. f. g.d. art. turnúrii; pl. turnúri

TURNÚRA s. 1. (fig.) cotitura intorsatura (~ neashteptata in desfashurarea unui eveniment.) 2. aspect chip imagine ipostaza infatzishare. (Sub ce ~ se prezinta lucrurile?)

TURNURA s. 1. (fig.) cotitura intorsatura. (~ neashteptata in desfashurarea unui eveniment.) 2. aspect chip imagine ipostaza infatzishare. (Sub ce ~ se prezinta lucrurile?)