TURNÚRA turnuri s. f. 1. Schimbare (neashteptata) in desfashurarea evenimentelor; cotitura intorsatura. 2. Fel in care sint ashezate cuvintele intro fraza; aspect. 3. Pernitza sau bucata de stofa care femeile o purtau odinioara la spate sub rochie mai jos de talie. Ideile romantice din acea vreme ne vor face tot aceeashi intiparire k shi nishte grece din Atena veche cu turnura. GHEREA ST. CR. I 321. Varianta: (3) turniúra (G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 296) s. f.