INTORSATÚRA intorsaturi s. f. 1. Cotitura sherpuire a unui drum sau a unei ape (v. curba); fig. schimbare in mersul sau dezvoltarea unei intimplari; curs nou infatzishare noua. Il priveau serioshi cugetind shi ei la naprasnicele intorsaturi ale vietzii. SADOVEANU O. VII 63. Cosma Buruiana infricoshat de intorsatura ceo lua intimplarea care el o povestise... incerca sa indulceasca putzin lucrurile. REBREANU R. I 87. Comaneshteanu nemultzumit de intorsatura ce o luau lucrurile raspunse aspru. D. ZAMFIRESCU R. 48. 2. Fig. (Rar) Mladiere modulatzie intonatzie (noua). Marshul sprinten cuntorsaturi vioaie subtziri sfredelitoare se revarsa limpede in linishtea noptzii de toamna. SANDUALDEA U. P. 127. 3. Fig. Fel de a asheza cuvintele (sau propozitziile) intro fraza. Vorbea rar incet cum vorbise totdeauna dar cu alt shir shi alta intorsatura in cuvinte. GALAN Z. R. 66.