7 definitzii pentru sherpuire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SHERPUÍRE sherpuiri s. f. Faptul de a sherpui; sherpuiala; sinuozitate. V. sherpui.
SHERPUÍRE sherpuiri s. f. Faptul de a sherpui; sherpuiala; sinuozitate. V. sherpui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
sherpuire sf [At: FILIMON O. II 161 / Pl: ~ri / E: sherpui] 1 Formare (in mishcare) a unei linii unduitoare Si: (rar) sherpuiala (1) sherpuit1 (1). 2 (Ccr) Linie unduitoare Si: sinuozitate (rar) sherpuiala (2) sherpuit1 (2). 3 Strabatere a ceva cu linii ondulate Si: (rar) sherpuiala (3) sherpuit1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
SHERPUÍRE sherpuiri s. f. Actziunea de a sherpui shi rezultatul ei; linie sherpuitoare. Riul Teleorman e linie de hotar din partea asta! rosti Grigore ridicinduse in trasura shi indicind cu mina sherpuirea ushoara a vaii. REBREANU R. I 71. Vedeam pe sherpuirea alba in largul drumului de tzara Un om batrin ducind povara unei vietzi nemingiiete. GOGA C. P. 10. In sherpuiri largi se indoaie stralucitorul riu printre muntzii intunecatzi de codru. VLAHUTZA O. A. 415.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
sherpuíre s. f. g.d. art. sherpuírii; pl. sherpuíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
sherpuíre s. f. g.d. art. sherpuírii; pl. sherpuíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SHERPUÍRE s. v. cotitura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SHERPUIRE s. cot cotitura curba intorsatura intortochetura ocol rasucitura serpentina sinuozitate sherpuitura (rar) indoitura (pop.) cirmeala cirnitura intorsura sucitura (Olt. shi Ban.) covei. (~ a unui drum.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sherpuire, sherpuirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a sherpui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cotitura sinuozitate sherpuiala
- Riul Teleorman e linie de hotar din partea asta! rosti Grigore ridicinduse in trasura shi indicind cu mina sherpuirea ushoara a vaii. REBREANU R. I 71. DLRLC
- Vedeam pe sherpuirea alba in largul drumului de tzara Un om batrin ducind povara unei vietzi nemingiiete. GOGA C. P. 10. DLRLC
- In sherpuiri largi se indoaie stralucitorul riu printre muntzii intunecatzi de codru. VLAHUTZA O. A. 415. DLRLC
-
etimologie:
- sherpui DEX '09 DEX '98