infeudat ~a a [At: IORGA L. 28 / P: ~feu~ / V: ~feod~ / Pl: ~atzi ~e / E: infeuda] 1 (In feudalism) Dotat cu moshii cu drept de feuda. 2 (Fig) Supus.

infeuda [At: DA / P: ~feu~ / V: ~feoda / Pzi: ~dez / E: fr inféoder it infeudare] 1 vt A da cuiva un bun k feuda. 23 vtr (Fig) A adera cu totul la principiile unei directzii sau ale unui conducator precum vasalul se angaja fatza de suzeranul sau. 4 vt A supune. 5 vr A se subordona intru totul unei persoane.

INFEUDÁ infeudez vb. I. Tranz. A supune a subjuga a inrobi a incatusha. ♦ Refl. (Construit cu dativul) A se integra cu totul intro activitate daunatoare a recunoashte o suprematzie a se lasa subjugat ashi pierde libertatea de actziune. Dushmanul de clasa... sa infeudat din ce in ce mai complet serviciilor secrete straine. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 120 11/1. Pronuntzat: feu.

INFEUDÁ vb. I. tr. (Ist.) A da cuiva un bun k feuda. ♦ tr. refl. A (se) supune a (se) robi. [Pron. feu. / cf. fr. inféoder].

INFEUDÁ vb. I. tr. a da cuiva un bun k feuda. II. tr. refl. a (se) inrobi. (< fr. inféoder lat. infeodare)

A INFEUDÁ ~éz tranz. (popoare tzari teritorii) A lua in stapanire; a face sa piarda independentza; a supune; a inrobi. /<fr. inféoder lat. infeodare

A SE INFEUDÁ ~éz intranz. A se pune in dependentza totala fatza de cineva pierzandushi libertatea de actziune; a se supune. /<fr. inféoder lat. infeodare

*infeudéz v. tr. (fr. inféoder it. infeudare. V. feud feudal). Daŭ o moshie k sa fie tzinuta k feud. V. refl. Ma daŭ in intregime: a te infeuda unuĭ partid.

infeudá (a ~) (feu) vb. ind. prez. 3 infeudeáza

infeudá vb. (sil. feu) ind. prez. 1 sg. infeudéz 3 sg. shi pl. infeudeáza

INFEUDÁ vb. v. aservi inrobi robi subjuga supune.

infeuda vb. v. ASERVI. INROBI. ROBI. SUBJUGA. SUPUNE.