subordona [At: CR (1831) 31¹/2 / V: (asr) ~dina / Pzi: ~nez (rar) subordon / E: fr subordonner subordina < lat subordinare ger subordinieren] 12 vtr A (se) plasa sub autoritatea sau sub conducerea cuiva sau a ceva (in cadrul unei ierarhii) Si: a (se) supune. 34 vtr A face sa fie sau a fi dependent de cineva Si: a (se) supune. 56 vtr A face sa fie sau a fi supus cuiva sau la ceva Si: a (se) supune. 7 vt A face sa depinda de o cauza de indeplinirea unor conditzii anterioare Si: a conditziona (1). 89 vtr (Grm; spc) A face sa depinda sau a depinde din punct de vedere sintactic de un element regent sau de o propozitzie regenta. 1011 vtr A acorda sau a capata o importantza secundara in raport cu altceva. 1213 vtr A trece sau a face sa treaca pe planul al doilea (in favoarea a altceva). 1415 vtr A face sa devina sau a fi un mijloc pentru obtzinerea unui rezultat. 1617 vtr A (se) include (k parte k element particular) intro sfera mai larga (sau pex in alta sfera) Si: a (se) subsuma (12). 1819 vtr A (se) armoniza cu mediul inconjurator. 2021 vtr A (se) acomoda la mediul inconjurator Si: a (se) subsuma (34). 2223 vtr A (se) incadra (in anumite legi intro anumita disciplina intrun anumit proces etc.) Si: a (se) subsuma (56).

SUBORDONÁ subordonez vb. I. Tranz. A face k un lucru sa depinda de altul a stabili o ordine de dependentza de la inferior la superior a supune. In industrie agitatzia trebuie sa fie subordonata luptei pentru sporirea productziei shi productivitatzii muncii pentru scaderea pretzului de cost. SCINTEIA 1953 nr. 2709. Varianta: (invechit) subordiná vb. I.

SUBORDONÁ vb. I. tr. A face k un lucru sa depinda de altul; a hotari a determina o ordine de dependentza de la inferior la superior; a supune. [Var. subordina vb. I. / < fr. subordonner it. subordinare].

SUBORDÓNA vb. tr. a face k cineva sau ceva sa depinda de altcineva sau de altceva; a determina o ordine de dependentza de la inferior la superior; a supune. (< fr. subordonner)

A SUBORDONÁ ~éz tranz. A face sa se supuna ierarhic (de la inferior la superior). /<fr. subordonner lat. subordinare germ. subordinieren

subordina v vz subordona

SUBORDINÁ vb. I v. subordona.

SUBORDINÁ vb. I. v. subordona.

subordinà v. 1. a stabili o ordine de dependentza dela inferior la superior; 2. a stabili intre lucruri o ordine de dependentza.

*subordón shi éz v. tr. (fr. subordonner mlat. subordinare. V. ordine). Stabilesc o ordine de dependentza de la inferior la superior: legeal subordoneaza pe servitor stapinuluĭ. Fig. Imĭ subordonez veniturile cheltuĭelilor. Se poate zice shi subordinez (dupa forma latina).

!subordoná (a ~) (subor/subor) vb. ind. prez. 3 subordoneáza

subordoná vb. (sil. mf. sub) ind. prez. 1 sg. subordonéz 3 sg. shi pl. subordoneáza; conj. prez. 3 sg. shi pl. subordonéze

subordonez nat prt.

SUBORDONÁ vb. 1. v. supune. 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)

SUBORDONA vb. 1. a (se) supune. (Se ~ superiorilor.) 2. a (se) subsuma. (Graiurile se ~ dialectelor.)