incuiat² ~a [At: CORESI EV. 124/25 / V: ~iet ~unat / Pl: ~atzi ~e / E: incuia] 1 a Inchis cu cheia cu zavorul cu lacatul etc. 2 a (Pop) Constipat. 34 smf a (Fig; fam) (Om) incapabil de a intzelege noul. 5 a (Pex) Care nu este sociabil. 6 a Insensibil la argumente. 7 a Lipsit de orizont. 8 a Care nu iese din parerile lui. 9 a Prost. 10 a Izolat intro camera.

INCUIÁT A incuiatzi te adj. 1. (Despre ushi portzi p. ext. despre incaperi sau obiecte) Inchis cu cheia cu zavorul. La ushile lor incuiate Mai adauga lacate. BENIUC V. 112. A ramas ladancuiata. JARNÍKBIRSEANU D. 424. ♦ (Despre persoane) Izolat intro incapere inchisa cu cheia. Le tzine pe toate [fetele] inchise la un loc intro camara din palatul sau incuiate shi zavorite cu noua ushi de fer. ISPIRESCU L. 232. 2. (Popular) Constipat. ♦ Fig. (Familiar) Cu idei inguste fara orizont incapabil sa primeasca idei noi; p. ext. necomunicativ tacut nesociabil. Nus un magistrat imbicsit incuiat. GALAN Z. R. 152.

INCUIÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A INCUIA shi A SE INCUIA. 2) fig. (despre persoane) Care nu este comunicativ. /v. a (se) incuia

INCUIÁT adj. 1. ferecat inchis zavorat. (Casa usha ~.) *2. v. marginit.

INCUIÁT adj. v. constipat.

INCUIAT adj. 1. ferecat inchis zavorit. (Casa usha ~.) 2.* (fig.) ingust limitat marginit obtuz opac redus (rar fig.) scurt. (O minte ~.)

incuiat adj. v. CONSTIPAT.