INCUIÁT A incuiatzi te adj. 1. (Despre ushi portzi p. ext. despre incaperi sau obiecte) Inchis cu cheia cu zavorul. La ushile lor incuiate Mai adauga lacate. BENIUC V. 112. A ramas ladancuiata. JARNÍKBIRSEANU D. 424. ♦ (Despre persoane) Izolat intro incapere inchisa cu cheia. Le tzine pe toate [fetele] inchise la un loc intro camara din palatul sau incuiate shi zavorite cu noua ushi de fer. ISPIRESCU L. 232. 2. (Popular) Constipat. ♦ Fig. (Familiar) Cu idei inguste fara orizont incapabil sa primeasca idei noi; p. ext. necomunicativ tacut nesociabil. Nus un magistrat imbicsit incuiat. GALAN Z. R. 152.