obtuz ~a a [At: ASACHI G. 8^r17 / V: (nob) ot~ / S shi: ~us / Pl: ~i ~e / E: fr obtus] 1 (Gmt; is) Unghi ~ Unghi mai mare de 90 de grade. 2 Teshit. 34 (Fig; d. oameni) Care are o capacitate limitata de a intzelege Si: marginit redus.

OBTÚZ A obtuzi e adj. 1. (Geom.; in expr.) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte spirit etc.; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus marginit. O conshtiintza din caleafara obtuza ori smintita. CARAGIALE N. S. 33.

OBTÚZ A adj. 1. Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 grade. 2. (Fig.) Prost redus ingust (la minte). [Cf. fr. obtus lat. obtusus].

OBTÚZ A adj. 1. unghi ~ = unghi mai mare de 90°. 2. (fig.; despre oameni) prost redus ingust (la minte). (< fr. obtus lat. obtusus)

OBTÚZ ~a (~i ~e) 1): Unghi ~ unghi mai mare de 90°. 2) fig. (despre persoane sau manifestarile lor) Care vadeshte nepricepere; lipsit de patrundere; opac. Spirit ~. /<fr. obtus

obtuz a. 1. tocit; 2. fig. lipsit de delicatetza: odorat obtuz; 3. putzin patrunzator: spirit obtuz; 4. Geom. se zice de un unghiu mai mare decat cel drept.

*obtúz a adj. (lat. obtusus part. d. obtúndere a toci. V. contuziune). Tocit ratunzit (Rar). Geom. Unghĭ obtuz maĭ mare de cit un unghĭ drept. Fig. Tocit greoĭ grosolan: minte obtuza.

otuz ~a a vz obtuz

obtúz adj. m. pl. obtúzi; f. obtúza pl. obtúze

obtúz adj. m. pl. obtúzi; f. sg. obtúza pl. obtúze

obtuz

obtuz za; zi ze.

OBTÚZ adj. 1. (GEOM.) (inv.) teshit. (Unghi ~.) *2. (fig.) incuiat ingust limitat marginit opac redus (rar fig.) scurt. (Un spirit ~; un orizont ~.)

OBTÚZ adj. v. meschin.

OBTUZ adj. 1. (GEOM.) (inv.) teshit. (Unghi ~.) 2.* (fig.) incuiat ingust limitat marginit opac redus (rar fig.) scurt. (O minte ~; un orizont ~.)

obtuz adj. v. MESCHIN.

Obtuz ≠ ager ascutzit inteligent