INCÓNJUR inconjururi s. n. Ocol ocolire. ◊ Loc. adv. Fara inconjur = fara nicio ezitare fara subterfugii deschis direct pe fatza; dea dreptul. Cu inconjur (sau cu inconjururi) = pe ocolite pe departe indirect. [Acc. shi: inconjúr. Var.: incúnjur s. n.] Din inconjura (derivat regresiv).

inconjur sn [At: NEGRUZZI ap. TDRG / V: (reg) ~cun~ / A shi: inconjur / Pl: (rar) ~uri / E: inconjura drr] 1 Ocolire. 2 (Pop; ilav) Fara ~ Direct. 3 (Pop; ilav) Cu ~ Indirect.

INCÓNJUR (rar) inconjururi s. n. Ocol ocolire. ◊ Loc. adv. Fara inconjur = fara nici o ezitare fara subterfugii deschis direct pe fatza; dea dreptul. Cu inconjur (sau cu inconjururi) = pe ocolite pe departe indirect. [Acc. shi; inconjúr. Var.: incúnjur s. n.] Din inconjura (derivat regresiv).

INCÓNJUR (rar) inconjururi s. n. Ocol ocolire. Au facut inconjurul curtzii. ◊ Loc. adv. Cu inconjur (sau cu inconjururi) = pe departe pe ocolite. Am inceput a vorbi... sfios cu inconjururi. SADOVEANU E. 122. Fara inconjur = dea dreptul; fig. fara nici o ezitare fara subterfugii. Cu cine teai oprit pe coasta? Cu Ion raspunse fata fara inconjur. REBREANU I. 57. Trebuie... sa vorbim pe shleau shi fara inconjur despre acest prieten... al idealurilor noastre. IONESCURION C. 124. Varianta: incúnjur (CREANGA A. 106) s. n.

INCÓNJUR ~uri n. Mishcare in jurul unui punct sau al unui loc; ocol. ~ul pamantului. ◊ Fara ~ direct; pe fatza; pe dea dreptul. /v. a inconjura

inconjur n. ocol: fara inconjur.

incunjur sn vz inconjur

incónjur s. n. pl. incónjururi

incónjur s. n. pl. incónjururi

INCÓNJUR s. 1. v. ocol. 2. v. tur.

INCONJUR s. 1. ocol ocolire (rar) ocolish. (A ajuns la destinatzie cu un mare ~.) 2. tur. (Face ~ stadionului.)