INCÓNJUR (rar) inconjururi s. n. Ocol ocolire. Au facut inconjurul curtzii. ◊ Loc. adv. Cu inconjur (sau cu inconjururi) = pe departe pe ocolite. Am inceput a vorbi... sfios cu inconjururi. SADOVEANU E. 122. Fara inconjur = dea dreptul; fig. fara nici o ezitare fara subterfugii. Cu cine teai oprit pe coasta? Cu Ion raspunse fata fara inconjur. REBREANU I. 57. Trebuie... sa vorbim pe shleau shi fara inconjur despre acest prieten... al idealurilor noastre. IONESCURION C. 124. Varianta: incúnjur (CREANGA A. 106) s. n.