INCÓNJUR (rar) inconjururi s. n. Ocol ocolire. ◊ Loc. adv. Fara inconjur = fara nici o ezitare fara subterfugii deschis direct pe fatza; dea dreptul. Cu inconjur (sau cu inconjururi) = pe ocolite pe departe indirect. [Acc. shi; inconjúr. Var.: incúnjur s. n.] Din inconjura (derivat regresiv).