incalcire sf [At: MACEDONSKI O. III 83 / Pl: ~ri / E: incalci] 1 Incurcare (1) a firelor de atza de par etc. Si: incalcit¹ (1) incalceala (1) incalcitura (1). 2 (Ccr) Incurcatura. 3 (Fig) Neclaritate a unor ganduri idei actziuni Si: incalcit¹ (2) incalceala (3) incalcitura (3). 4 (Fig) Complicare a planurilor cuiva cu elemente neprevazute Si: incalcit¹ (3) incalceala (4) incalcitura (4).

incalci [At: PSALT. (1651) ap. JAHRESBER. III 175 / V: (rar) ~cal~ (nob) ~calaci / Pzi: ~lcesc / E: in + caltzi] 12 vtr A (se) incurca (fire de atza de par etc.). 3 vr (Fig; d. ganduri idei actziuni) A deveni neclar confuz. 4 vt (Ie) A ~ itzele cuiva A dejuca planurile cuiva.

INCILCÍ incilcesc vb. IV. Tranz. (Cu privire la fire par etc.) A incurca. SHiatita tort miam incilcit SHin graba maream spart un geam. COSHBUC P. I 93. SHi cinepa cea de vara O incilcesc cinii pafara. BIBICESCU P. P. 186. ◊ (Cu inversarea constructziei) Pare cashi incilcea degetele in barba lor alba shi asculta la graiul lor intzalept. EMINESCU N. 47. ◊ Refl. Matusha nu shtiu cum se incilceshte prin cinepa ori se impiedica de ceva shi cade jos. CREANGA O. A. 57. ◊ Fig. (Despre probleme idei vorbe afaceri etc.) Problemele se ingramadeau se incilceau. PAS Z. IV 182. Lumea se face mai sumeatza shi trebile se incilcesc mai urit. ALECSANDRI T. 1088.

INCILCÍRE incilciri s. f. Actziunea de a (se) incilci shi rezultatul ei; incurcatura. (Fig.) Iar raza ta din zare hipnotic i indruma Prin oarba incilcire a cailor din huma. TOMA C. V. 167. Sub un vint ascutzit ce alearga tzipind pe incilcirile ulitzelor Nicu... se duce drept inaintea lui. MACEDONSKI O. III 83.

A INCALCÍ ~ésc tranz. 1) A face sa se incalceasca. 2) (urme drumuri etc.) A amesteca astfel incat sa nu poata fi gasit; a incurca. 3) (persoane) A impiedica sustragand atentzia; a incurca. /in + caltzi

A SE INCALCÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre fire atze par etc.) A se amesteca astfel incat sa nu se poata desface ushor; a se incurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gandurilor; a se incurca. /in + caltzi

incalcì v. 1. a se incurca (vorbind de firele de canepa sau de par): 2. fig. a (se) incurca in genere. [Derivat din caltzi: metafora luata din tehnica torsului shi analoga cu a incurca itzele].

incilcésc v. tr. (vsl. *klŭčiti k’n sŭklŭčiti a incretzi d. klŭkŭ urzeala; rus. klok kločók cĭuf motz kločitĭ a incilci. V. ciltzĭ. Cp. cu colcovan). Incurc amestec (itzele firele sfoara paru). Fig. A incilci lucrurile afacerile.

incalcíre s. f. g.d. art. incalcírii; pl. incalcíri

incalcíre s. f. g.d. art. incalcírii; pl. incalcíri

incalcí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incalcésc imperf. 3 sg. incalceá; conj. prez. 3 sa incalceásca

incalcí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incalcésc imperf. 3 sg. incalceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. incalceásca

INCALCÍRE s. 1. v. complicare. 2. v. amestecatura.

INCALCIRE s. 1. complicare incurcare. (~ unei situatzii.) 2. amestecatura incilceala incilcitura incurcatura (livr.) mixtura (inv.) zaminteala zamintitura (fam.) balmajeala mishmash talmeshbalmesh. (Era o ~ de nedescris.)

Incalcire ≠ descalcire

INCALCÍ vb. 1. v. incurca. 2. v. complica.

INCALCI vb. 1. a (se) amesteca a (se) incurca (reg.) a (se) balmaji (inv.) a (se) zaminti. (Itzele sau ~.) 2. a (se) complica a (se) incurca. (Lucrurile sau ~.)

A incalci ≠ a descalci a limpezi